Sole administrator's appeal against insolvency liability ruling held inadmissible as final appellate decision stands.

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2018

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată de lichidatorul judiciar A. IPURL şi înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II a civilă, s-a solicitat antrenarea răspunderii pârâţilor B. şi C. în calitate de asociaţi unici şi administratori ai debitoarei S.C. D. S.R.L.. S-a solicitat astfel, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună ca pasivul neîndestulat din cadrul procedurii simplificate de insolvenţă a debitoarei S.C. D. S.R.L., în cuantum de 79137,42 RON, să fie suportat de pârâţi, din patrimoniul propriu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 64 şi art. 169 alin. (1), lit. d) şi e) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 236 din 27 aprilie 2017, judecătorul-sindic de la Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis cererea de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar A. IPURL împotriva pârâţilor B. şi C. pe care i-a obligat, în solidar, la plata din averea proprie, către debitoarea S.C. D. S.R.L. Galaţi, a sumei de 79.137,42 RON reprezentând contravaloare parte pasiv.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii B. şi C., care a fost soluţionat prin decizia nr. 359/2017 din 24 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în sensul admiterii excepţiei tardivităţii formulării apelului, invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii ca tardiv formulat a apelului pârâţilor.

La data de 31 octombrie 2017, recurenta-pârâtă B. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 359/2017 din 24 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel, în mod greşit, a respins apelul ca tardiv formulat, raportându-se la publicarea în BPI, iar nu la comunicarea hotărârii judecătoreşti, având în vedere că în cadrul acţiunii privind atragerea răspunderii, citarea şi comunicarea actelor de procedură, inclusiv a hotărârii prin care se soluţionează acţiunea, se vor efectua în conformitate cu prevederile dreptului comun.

În acest sens, recurenta a precizat că termenul de apel a curs de la data comunicării hotărârii, iar nu de la data publicării în BPI. Astfel, s-a arătat că, în speţă, comunicarea hotărârii s-a făcut prin plic prin depunere la cutia poştală la data de 31 iulie 2017, iar apelul a fost trimis prin poştă la data de 6 august 2017, deci în termenul legal de 7 zile.

În accepţiunea recurentei-pârâte, chiar dacă în cadrul procedurilor de insolvenţă citarea şi comunicarea actelor de procedură se fac prin BPI, totuşi această procedură se aplică strict în cadrul procesului de insolvenţă şi cu privire la părţile din respectivul dosar. Însă, în cadrul dosarelor privind atragerea răspunderii personalului societăţii debitoare, părţi sunt persoane care nu figurează în dosarul de insolvenţă.

Au fost invocate dispoziţiile art. 19 din H.G. nr. 460/2005.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil, raportat la dispoziţiile art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 martie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Recursul pendinte are ca obiect decizia nr. 359/2017 din 24 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, prin care s-a respins ca tardiv formulat apelul pârâţilor B. şi C..

La originea exercitării recursului se află un litigiu ce are ca obiect o acţiune prin care s-a solicitat, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. d) si e) din Legea nr. 85/2014, atragerea răspunderii patrimoniale a pârâţilor B. şi C. în calitate de asociaţi unici şi administratori ai debitoarei S.C. D. S.R.L..

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, "principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 169 (...)".

Art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 prevede că hotărârile preşedintelui tribunalului sau ale judecătorului-sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenţi, şi de la pronunţare, pentru cei prezenţi.

Conform art. 9 din acelaşi act normativ, "curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de preşedintele tribunalului sau de judecătorul-sindic, după caz. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale evocate, rezultă că hotărârile prin care se soluţionează cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în insolvenţă sunt supuse numai apelului.

Cauza a fost soluţionată în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 236 din 27 aprilie 2017 pronunţată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, iar în apel prin decizia nr. 359/2017 din 24 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Faţă de conţinutul prevederilor art. 8 alin. (4) şi art. 9 din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 45 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ, rezultă că decizia 359/2017 din 24 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă are caracter definitiv de la data pronunţării.

Art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 359/2017 din 24 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 359/2017 din 24 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2018.