Annulling cassation appeal for failure to pay stamp duty on medical malpractice claims for childbirth infections

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2018

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Braşov, secţia I civilă, reclamantele A. şi B., prin reprezentant legal A. au solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 2.000.000 RON reprezentând daune morale, ca urmare a infectării cu Saphylococcus aureus Fenotip MRS şi cu Streptococcus agalactiae, în urma actului medical al naşterii. În acest sens, s-a arătat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale prevăzute la art. 168 alin. (1) şi art. 644 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

În drept, cu privire la A., au fost invocate dispoziţiile răspunderii civile contractuale, respectiv art. 1350 C. civ., iar cu privire la fiica sa B., dispoziţiile răspunderii civile delictuale, respectiv art. 1349 C. civ.

Prin sentinţa civila nr. 223/S din 21 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele A. şi B., prin reprezentant legal A., fiind soluţionat prin decizia civilă nr. 1256/Ap din 6 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în sensul admiterii excepţiei tardivităţii şi constatării apelului ca fiind nul, conform art. 248 alin. (1), art. 468 alin. (1), art. 172, art. 185-186 C. proc. civ.

La data de 8 septembrie 2017 recurentele-reclamante au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1256/Ap din 6 iulie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, prin care au solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Recurentele-reclamante au susţinut că din momentul intervenirii rezilierii contractului de asistenţă juridică, actele de procedură trebuiau comunicate la adresa de domiciliu a reclamantelor din Braşov, str. x. În accepţiunea recurentelor, citarea efectuată la adresa din str. x a dus la încălcarea dreptului la apărare, din cauza unor greşeli de citare. Sub acest aspect, s-a mai învederat că citarea trebuia realizată la domiciliul reclamantelor, nota telefonică efectuată în cauză neavând relevanţă din punct de vedere juridic, întrucât litigiul nu este unul penal care să reclame urgenţă.

Recurentele au precizat că termenul de declarare a apelului a început să curgă de la momentul ridicării unei copii a hotărârii pronunţate în primă instanţă, respectiv 6 martie 2017.

Au mai arătat reclamantele că, din punct de vedere procedural, citarea părţilor implică distincţii faţă de comunicarea hotărârii, aspect ignorat de instanţa de apel.

La data de 30 octombrie 2017, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamante şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică, raportat la faptul că apelul a fost promovat după expirarea termenului de formulare a căii de atac, atitudinea procesuală a reclamantelor a fost lipsită de diligenţă, iar la dosar nu a fost depusă o cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac. În sensul celor arătate, au fost invocate dispoziţiile art. 185-186 C. proc. civ., art. 468, art. 497 acelaşi cod.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentelor-reclamante o taxă judiciară de timbru în cuantum de 11802,50 RON.

Recurentele au formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, care a fost respinsă ca tardivă prin încheierea din 21 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin aceeaşi încheiere, din oficiu, s-a constatat că taxa judiciară de timbru legal datorată este în cuantum de 50 RON, printr-o interpretare a pari a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În continuare, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este anulabil pentru neachitarea taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 20 februarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părţile nu au înţeles să uzeze de acest drept.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului promovat de recurentele-reclamante A. şi B. prin reprezentant legal A., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentelor-reclamante A. şi B. prin reprezentant legal A., prin încheierea din 21 noiembrie 2017, o taxă judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului pendinte, în cuantum de 50 RON, printr-o interpretare a pari a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar reclamantele au fost înştiinţate cu privire la obligaţia de achitare a acesteia, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-au conformat în acest sens.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentele-reclamante A. şi B. prin reprezentant legal A. nu s-au conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunilor din încheierea din 21 noiembrie 2017 şi a raportului, acte ce le-au fost comunicate la data de 14 decembrie 2017, respectiv data de 5 martie 2018, obligaţie asupra căreia nu s-au conformat nici pentru termenul de astăzi, precum şi faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurentele-reclamante A. şi B. prin reprezentant legal A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantele A. şi B. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei civile nr. 1256/Ap din 6 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2018.