Competence for contestation of forced execution: enforcement court jurisdiction tied to debtor’s seat and unity of execution proceedings

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti la data de 20 februarie 2017, sub nr. x/2017, contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin mandatar DGRFP Galaţi AJFP Constanţa, în contradictoriu cu intimatul A. şi terţul poprit B. a formulat cerere de suspendare a executării silite şi contestaţie la executare împotriva popririi emise la data de 02 februarie 2017 şi a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise la data de 02 februarie 2017 în dosarul de executare nr. 56/2015 al BEJ C., prin care s-a înfiinţat poprirea asupra conturilor deschise pe numele Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice deschise la B. până la achitarea debitului în valoare de 10.371,17 RON, solicitându-se anularea executării şi a actelor de executare ca fiind nelegale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 711 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 8073 din 14 noiembrie 2017, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că petenta a mai formulat o cerere asemănătoare, îndreptată împotriva actelor de executare emise de B.E.J. C. în acelaşi dosar de executare, nr. 56/2015, cerere soluţionată prin sentinţa civilă nr. 15181/16.12.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Constanţa.

În consecinţă, s-a apreciat că instanţa de executare aleasă de debitor, după criteriul sediului acestuia, este Judecătoria Constanţa, care de altfel s-a şi pronunţat în legătură cu competenţa sa din punct de vedere teritorial.

Prin sentinţa civilă nr. 3919 din 10 aprilie 2018, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că instanţa de executare nu poate fi stabilită numai în considerarea soluţionării, anterior, a altor contestaţii la executare de către Judecătoria Constanţa, având în vedere că singurul criteriu în funcţie de care se stabileşte competenţa instanţei de executare este domiciliul/sediul debitorului.

Prin urmare, s-a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este competentă să soluţioneze litigiul, ca instanţă în circumscripţia căreia se află sediul debitorului, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementată în această materie, raportat la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 131 C. proc. civ., coroborat cu art. 713 alin. (1) şi art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., în forma aflată în vigoare la data sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită formulată de creditor, respectiv 09.02.2015.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 mai 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul litigiului îl reprezintă cererea de suspendare a executării silite şi contestaţia la executare împotriva popririi emise la data de 02 februarie 2017 şi a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise la data de 02 februarie 2017 în dosarul de executare nr. 56/2015 al BEJ C., prin care s-a înfiinţat poprirea asupra conturilor deschise pe numele Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice deschise la B. până la achitarea debitului în valoare de 10.371,17 RON, solicitându-se anularea executării şi a actelor de executare ca fiind nelegale.

Prin sentinţa civilă nr. 15181 din 16 decembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia Civilă, s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin mandatar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa în contradictoriu cu intimatul A..

A fost anulată somaţia emisă la data de 10 februarie 2015, precum şi actele de executare subsecvente efectuate în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2015 al BEJ C. în ceea ce priveşte suma de 3.500 RON reprezentând debit.

A fost anulată încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare emisă la data de 09 februarie 2015 în dosarul de executare silită nr. x/2015 al BEJ C. în ceea ce priveşte suma de 429,71 RON reprezentând onorariu executor judecătoresc. A fost obligat contestatorul la plata către BEJ C. a sumei de 29,76 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de transmiterea dosarului de executare nr. 56/2015. A fost obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 29,76 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de transmiterea dosarului de executare nr. 56/2015. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimatului privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte constată că cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa în cadrul dosarului nr. x/2015 este asemănătoare cu cea formulată în cadrul dosarului nr. x/2017, întrucât vizează acte de executare emise de BEJ C. în dosarul de executare nr. 56/2015.

În consecinţă, având în vedere că Judecătoria Constanţa şi-a reţinut competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în cadrul dosarului nr. x/2015, în aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării contestaţiei la executare în litigiul pendinte în favoarea aceleiaşi instanţe, respectiv Judecătoria Constanţa, ca instanţă de executare aleasă de debitor după criteriul sediului acestuia.

Prin urmare, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2018.