Jurisdictional conflict in forced execution: determining the competent court by debtor's domicile at the time of execution authorization rather than at the challenge filing

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Petroşani, secţia Civilă sub nr. x/2017, la data de 19 iulie 2017, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. SARL, a solicitat instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună:

1. anularea încheierii civile nr. 313 din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Gurahonţ prin care s-a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2017, instrumentat de C.;

2. anularea executării silite pornite în dosarul execuţional nr. x/2017 şi a actelor de executare silită întocmite în acest dosar, respectiv: încheierea nr. 537 privind deschiderea dosarului execuţional, somaţia nr. 537/29.06.2017, înştiinţarea de plată nr. x/29.06.2017, încheierea nr. 537 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită şi a debitului total, adresa de înfiinţare a popririi nr. 537/29.06.2017;

3. întoarcerea executării silite în ceea ce priveşte sumele poprite în baza adresei de înfiinţare a popririi nr. 537/29.06.2017 transmisă Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor Timiş, unde se află locul de muncă al contestatoarei;

4. obligarea intimatei creditoare la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat şi restituirea taxei judiciare de timbru.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

Contestatoarea A. a depus o completare la contestaţia la executare, prin care a solicitat anularea încheierii nr. 537/1 din 05.09.2017 privind eliberarea sumei rezultate în urma executării silite, întocmită de executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017; anularea încheierii nr. 537/06.09.2017 privind eliberarea sumei rezultate în urma executării silite, întocmită de executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017, precum şi întoarcerea executării silite în ceea ce priveşte sumele de bani reţinute prin poprirea contului bancar al contestatoarei, deschis la banca D., în baza adresei de înfiinţare a popririi nr. 537/29.06.2017, întocmită de executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017.

Prin precizarea acţiunii depuse la data de 20.10.2017, contestatoarea A. a arătat că solicită întoarcerea executării silite pentru suma de 3.763 RON, sumă care i-a fost poprită din salariu în perioada iulie- octombrie 2017.

Prin sentinţa civilă nr. 131/2018 din 18 ianuarie 2018, Judecătoria Petroşani, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, raportat la dispoziţiile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi art. 91 C. civ., competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Timişoara, având în vedere că la data sesizării organului de executare contestatoarea locuia efectiv în Timişoara, fiind salariată a Consiliului Judeţean Timiş - Direcţia de Evidenţă a Persoanelor Timiş. În consecinţă, Judecătoria Petroşani a reţinut că, în cauză, interesează locul unde contestatoarea locuieşte efectiv, şi nu domiciliul trecut în actul de identitate.

Prin sentinţa civilă nr. 3804 din 3 aprilie 2018, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică invocată de instanţă şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 91 C. proc. civ., nu poate fi avută în vedere locuinţa faptică a contestatorului, ci doar domiciliul înscris în cartea de identitate.

Astfel, din cartea de identitate a contestatoarei rezultă că domiciliul acesteia este situat, începând cu data de 28.01.2011 şi până la data de 4.05.2021, în mun. Vulcan, jud. Hunedoara, această localitate aflându-se în circumscripţia Judecătoriei Petroşani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 aprilie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Gurahonţ, pentru următoarele considerente:

Determinarea instanţei de executare în soluţionarea contestaţiei la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod, norme legale prin care se stabileşte că aceasta se introduce la instanţa de executare, instanţa fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa de executare în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod.

Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că executarea silită a fost demarată împotriva contestatoarei în baza contractului de credit nr. x din 23 iulie 2008, încheierea nr. 313 din 20 iunie 2017 de încuviinţare a executării silite fiind pronunţată de Judecătoria Gurahonţ, în dosarul execuţional nr. x/2017 instrumentat de C..

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite (şi nu data înregistrării cererii de executare silită sau data promovării contestaţiei la executare). De asemenea, trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.

În raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Gurahonţ, competenţă ce a fost dobândită prin încheierea nr. 313 din 20 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Gurahonţ, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Gurahonţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gurahonţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2018.