Conflicting Jurisdiction for Delictual Recovery of Litigation Costs: Plaintiff's Choice of Forum under Alternative Territorial Competence

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr. x/2017 reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de către reclamanţi cu prilejul soluţionării litigiului înregistrat pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub numărul x/2014.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 4619/01.07.2015 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 417A/15 aprilie 2016 pronunţată de Tribunalul Vâlcea a fost admisă cererea formulată, prin decizia civilă nr. 681/A/03.06.2016 pronunţată de Tribunalul Vâlcea dispunându-se completarea deciziei civile cu privire la cheltuielile de judecată suportate de către reclamanţi, în sensul că s-a luat act că aceste cheltuieli vor fi solicitate de către reclamanţi pe cale separată.

De asemenea, reclamanţii au arătat că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, cheltuielile de judecată suportate de către aceştia sunt în cuantum de 2.500 RON, constând în onorariu de avocat.

În drept au fost invocate disp. art. 451 şi 453 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, având în vedere împrejurarea că sediul social al acesteia se află în raza de competenţă a Judecătoriei Cluj, astfel că, potrivit disp. art. 107 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii aparţine acestei instanţe şi nu instanţei investită cu soluţionarea cererii.

De asemenea, pârâta a invocat şi excepţia netimbrării cererii potrivit disp. O.U.G. nr. 80/2013, iar pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii, întrucât reclamanţii aveau posibilitatea de a solicita cheltuielile de judecată suportate în cadrul litigiului purtat între părţi, iar în situaţia în care, instanţa constată că cererea este întemeiată, pârâta arată că se impune cenzurarea acestora.

În drept au fost invocate disp. art. 200 şi art. 205 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4384/2017 din data de 22 septembrie2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia invocată de către pârâtă; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. şi pe pârâta C. S.A. în favoarea Judecătoriei Cluj.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei, respectiv o cerere în pretenţii, astfel că, judecătoria pe raza căreia pârâta are sediul social, este competentă teritorial să soluţioneze litigiul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub numărul x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 8826/2017 din 12 decembrie 2017, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată, din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva pârâtei C. S.A. în favoarea JUDECĂTORIEI RÂMNICU-VÂLCEA.

A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă, în vederea stabilirii instanţei competente.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

În fapt, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanţii A. şi B. au promovat o acţiune în justiţie privitoare la bunuri, o acţiune în pretenţii, pentru a solicita instanţei să oblige pârâta C. S.A. la plata sumei de 2.500 RON, ce reprezintă cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr. x/2014.

S-a reţinut că, în dosarul nr. x/2014, reclamanţii au acţionat în calitate de consumatori şi au beneficiat de regulile de stabilire a competenţei stipulate prin disp. art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în favoarea consumatorului, fiind firesc ca de aceeaşi protecţie să beneficieze şi în cadrul acţiunii în pretenţii promovată pentru recuperarea sumelor de bani avansate, cu titlu de cheltuieli de judecată, în calea de atac a apelului dresată, în dosarul nr. x/2014, de Tribunalul Vâlcea, întrucât reclamanţii pretind pârâtei C. S.A. plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului ce a fost cauzat consumatorului prin fapta ilicită a profesionistului serviciilor financiare de a manifesta opoziţie la solicitarea consumatorului de a-i fi achitată dobânda legală pentru întreaga perioadă în care banca a beneficiat de sumele de bani avansate de reclamanţi fără temei, în virtutea unei clauze abuzive.

Mai mult decât atât, acţiunea în pretenţii înregistrată de reclamanţi pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, la data de 04.04.2017, sub nr. x/2017, este justificată pe ideea de culpă procesuală a pârâtei C. S.A. în litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2014, fiind evident că răspunderea civilă delictuală constituie cauza cererii de chemare în judecată şi, cât timp fapta ilicită derivând din conduita procesuală a pârâtei în dosarul nr. x/2014, a fost săvârşită în circumscripţia Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, în faţa judecătoriei şi tribunalului, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea are, în conformitate cu regulile de stabilire alternativă a competenţei instituite prin art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., competenţă teritorială pentru soluţionarea prezentei cauze.

Este adevărat că, în virtutea regulilor generale de competenţă stabilite de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., şi Judecătoria Cluj-Napoca ar avea competenţă teritorială pentru soluţionarea acţiunii privitoare la bunuri fungibile ce face obiectul dosarului înregistrat de reclamanţi pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, la data de 04.04.2017, sub nr. x/2017, întrucât pârâta C. S.A. are sediul social în localitatea Cluj-Napoca, însă, fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, doar reclamantul poate, în temeiul art. 116 din C. proc. civ., să facă alegerea instanţei, pârâtei nefiindu-i recunoscută, prin normele procesual civile, posibilitatea de a se prevala de necompetenţa teritorială a instanţei sesizate de reclamant, dacă este vorba despre una din instanţele "deopotrivă competente", conform legii.

Instanţa a reţinut că, referitor la stabilirea competenţei teritoriale în cadrul unei acţiuni în justiţie precum cea cu care instanţa a fost învestită în prezenta cauză, sunt relevante dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 şi 9 din C. proc. civ., ce reglementează competenţa teritorială alternativă. Or, fiind vorba despre o competenţă alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, disp. art. 116 din C. proc. civ. fiind neechivoce în acest sens.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea în răspundere delictuală, formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A., prin care aceştia au solicitat să se dispună obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamanţi cu prilejul soluţionării unui alt litigiu purtat între părţi având ca obiect constatare nulitate act, respectiv constatare clauze abuzive.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Înalta Curte constată că, în speţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Astfel, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acţiune în răspundere delictuală, acesteia nu îi sunt incidente numai dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, ci şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

În aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanţa domiciliului pârâtului, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită şi instanţa în raza căreia s-a produs prejudiciul, toate aceste instanţe fiind deopotrivă competente să judece cauza.

Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă şi că, opţiunea reclamanţilor a fost în sensul soluţionării cauzei la Judecătoria Râmncu Vâlcea, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., opţiune susţinută de prevederile art. 116 din acelaşi cod.

În egală măsură, este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.