Jurisdictional conflict resolved: Târnăveni Court retains case for provisional injunction, prior declination annulled

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târnăveni la data de 25.10.2017 sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârât C., solicitând instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtei la a-şi da acordul pentru repararea şi etajarea imobilului reclamanţilor.

Deşi legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare.

La termenul din data de 10.11.2017 urmare a punerii în discuţie a competenţei teritoriale a Judecătoriei Târnăveni, reclamantul, prin avocat ales, a solicitat trimiterea cauzei la Judecătoria Brezoi, competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 656/2017 din data de 2 noiembrie2017 instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Târnăveni.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. având ca obiect ordonanţa preşedinţială, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a invocat prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., art. 998 şi art. 107 alin. (1) din acelaşi cod, reţinând că, întrucât domiciliul pârâtului este în com. Salatrucel, jud. Vâlcea, competenţa cererii privind ordonanţa preşedinţială aparţine instanţei în circumscripţia căreia domiciliază pârâtul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi sub numărul x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 12 din 8 ianuarie 2018 instanţa a admis excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Brezoi; a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., pârâta C. având ca obiect "ordonanţă preşedinţială" la Judecatoria Târnăveni, judetul Mures; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat I.C.C.J pentru soluţionarea conflictului, suspendând, totodată, judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, în aplicarea art. 129 C. proc. civ., art. 131 alin. (1), art. 130, art. 208 alin. (2), art. 107 şi art. 113 pct. 9 din acelaşi cod următoarele:

În sedinţa publică din 02.11.2017, în faţa Judecatoriei Târnăveni, în temeiul prev. art. 131 C. proc. civ. s-a procedat la verificarea competentei, prilej cu care reprezentantul reclamantilor a arătat că competenta revine Judecătoriei Târnăveni, iar reprezentantul pârâtului a arătat că apreciază existenta unei competente alternative. La a adoua apelare a cauzei, reprezentantul reclamantului a sustinut competenta Judecatoriei Brezoi, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., lipsind pârâtul.

Instanţa a reţinut că, în cauză, competenţa de judecată este de ordine privată, prin cererea formulată, reclamantii urmărind ca pe calea ordonanţei preşedintiale să fie obligată pârâta să dea acordul cu privire la repararea si etajarea imobilului, aflat în indiviziune situat în Târnăveni, judetul Mureş, reclamanţii înţelegând să învestească Judecătoria Târnăveni.

Fiind legal citată la domiciliul său, pârâta nu a formulat întâmpinare (întâmpinare ce de altfel nu este obligatorie în cererile privind ordonanţa presedinţială), însă nici nu a invocat la termenul de judecată acordat la 02.11.2017 necompetenta teritorială a Judecatoriei Tarnăveni si chiar mai mult a arătat că competenta în această materie este una alternativă, fără însă a explica această sustinere.

În speţă, întâmpinarea nu era obligatorie, iar raportat la prevederile art. 130 alin. (2) coroborat cu alin. (4) C. proc. civ., prerogativa de a invoca exceptia de necompetenţă teritorială privată revenea numai pârâtului la primul termen de judecată, reclamantul neavând posibilitatea legală de a invoca necompetenta de ordine privată a instantei pe care a sesizat-o.

Competenta teritorială reglementată de art. 107 C. proc. civ. are caracter privat, părtile, având posibilitatea, în cazul proceselor privind bunurile sau alte drepturi de care pot dispune, conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ. să deroge de la această dispoziţie legală (exceptând situaţiile în care competenta teritorială este exclusivă), însă instanţa sesizată, chiar si in situaţia în care nu era competentă teritorial, nu poate să ridice din oficiu această exceptie.

Cererea având ca obiect obligarea pârâtei în exprimarea acordului privind efectuarea reparatiilor si etajarea imobilului situat în mun. Târnăveni pe calea ordonanţei presedintiale, nu comportă caracterul unei competente teritoriale exclusive, întrucat nu se afla sub incidenta prev. art. 117-121 ce reclamă competenta exclusivă, s-a mai reţinut.

Reclamanţii invocă în sprijinul cererii manifestarea unui abuz de drept al pârâtei în a da acordul pentru reparatii acoperis/mansardare pentru care invocă prev. art. 997 C. civ. şi urm., descriere ce îmbracă forma unei răspunderi delictuale, iar competenta teritorială prezintă caracter alternativ, fie instanţa de la domiciliul pârâtului, în temeiul prev. art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie instanţa în a cărei circumscriptie s-a savârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 pct. 9 C. proc. civ.

Necompetenta teritorială de ordine privată nu are caracter imperativ şi în această situaţie, Judecătoria Târnăveni nu era îndreptăţită să decline din oficiu competenta, ci numai in urma invocării acestei excepţii, de către pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Târnăveni competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea în răspundere delictuală, formulată de reclamantii A. şi B., care urmăresc, pe calea ordonanţei preşedintiale, ca pârâta C. să fie obligată să îşi dea acordul cu privire la repararea şi etajarea imobilului, aflat în indiviziune situat în Târnăveni, judetul Mureş.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Înalta Curte constată că, în speţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Prin urmare, în situaţia în care reclamantul învesteşte cu soluţionarea unei cereri o instanţă necompetentă teritorial, iar în speţă nu sunt incidente norme de competenţă exclusivă, de ordine publică, necompetenţa teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu şi de instanţă din oficiu.

Cum, în speţă, reclamanţii au înţeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Târnăveni, iar pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Înalta Curte constată că această instanţă a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei.

Înalta Curte reţine că, în speţă, acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative, în baza cărora reclamanţii au opţiunea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.. Dreptul de a contesta alegerea revine exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Târnăveni s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale precitate.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.