Negative jurisdictional conflict over territorial competence for a challenge to compulsory execution: whether the absolute jurisdictional rule requires declaration at the first hearing even if the debtor's domicile is verified only after receipt of the enforcement file

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 24.07.2017, sub nr. dosar x/2017, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatele B. şi C., ambele prin mandatar D. S.R.L., a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare silită, să se constate prescrierea dreptului de a cere executare silită.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 711 - 719 C. proc. civ.

La termenul din data de 07.11.2017, instanţa a ridicat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 10860 din data de 7 noiembrie 2017 Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea A., domiciliată în jud. Cluj în contradictoriu cu intimatele B. şi C., ambele prin mandatar D. S.R.L., cu sediul ales în jud. Braşov, în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în aplicarea dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar aceasta este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

S-a mai reţinut că, la data sesizării organului de executare - 18.05.2017 -, contestatorul avea domiciliul în jud Cluj, astfel cum rezultă din copia cărţii de identitate a contestatorului, localitate în circumscripţia Judecătoriei Cluj Napoca.

Prin urmare, raportat la prevederile legale indicate, instanţa a apreciat că nu este în competenţa sa să procedeze la judecarea prezentei cereri, ci competenţa aparţine Judecătoriei Cluj Napoca, instanţa de executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub numărul x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 9081/2017 din 19 decembrie 2017, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, excepţie invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Braşov; totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei sentinţe s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Din dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că norma de competenţă teritorială a instanţei cu privire la soluţionarea contestaţiei la executare este absolută, părţile având posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată la instanţa de executare care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de către părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevede că"în mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

S-a mai reţinut că, aşa cum rezultă din actele dosarului, dispoziţia imperativă prevăzută de art. 130 alin. (2) C. proc. civ. a fost încălcată de Judecătoria Braşov în condiţiile în care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov la al treilea termen de judecată, din data de 07.11.2017, ulterior termenelor de judecată din 05.09.2017 respectiv 26.09.2017.

Prin urmare, fiind vorba despre o competenţă teritorială absolută, s-a reţinut că excepţia necompetenţei trebuia invocată de către părţi sau de către judecător la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe, or având în vedere că Judecătoria Braşov a invocat tardiv excepţia de necompetenţa teritorială absolută, cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a rămas competentă să judece litigiul.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Cluj- Napoca competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reţine că instanţa competentă se determină în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, care, în speţă, este reprezentat de o contestaţie la executare.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Potrivit art. 131 alin. (2) C. proc. civ. "În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

Faţă de prevederile legale mai sus citate, Înalta Curte reţine că, în cauză, la primul termen de judecată din 05.09.2017, Judecătoria Braşov a emis adresă către BEJ E. pentru a se remite la dosar copia conformă cu originalul a dosarului execuţional nr. x/2017. Faţă de neîndeplinirea acestei măsuri instanţa, la cel de-al doilea termen din 26.09.2017, a dispus a se reveni cu adresă în acelaşi sens, stabilindu-se un nou termen de judecată la 7.11.2017.

Conform actelor dosarului Judecătoriei Braşov, la 19 octombrie 2017, a fost înaintată copia conformă cu originalul a dosarului execuţional nr. x/2017 a BEJ E..

La 7.11.2017, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, reţinând în considerente că la data sesizării organului de executare - 18.05.2017 -, contestatorul avea domiciliul în jud. Cluj, astfel cum rezultă din copia cărţii de identitate a contestatorului, localitate în circumscripţia Judecătoriei Cluj Napoca.

Este adevărat că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov a fost invocată de instanţă la al treilea termen de judecată, din data de 07.11.2017, ulterior termenelor de judecată din 05.09.2017, respectiv 26.09.2017 şi că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., momentul procesual ce limitează posibilitatea invocării excepţiei de necompetenţă materială şi teritorială de ordine publică este primul termen la care părţile au fost legal citate, iar, în mod excepţional, în conformitate cu art. art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Însă, Înalta Curte, reţine că, raportat la obiectul cauzei -contestaţie la executare - stabilirea competenţei putea fi realizată numai în urma studierii dosarului execuţional. Acesta, după cum rezultă din actele dosarului, a fost înaintat instanţei, în copie conformă cu originalul la 19 octombrie 2017, iar primul termen de judecată după depunerea dosarului a fost 7.11.2017, când Judecătoria Braşov a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale. Abia la acest moment a existat posibilitatea obiectivă a instanţei de a se pronunţa cu privire la stabilirea competenţei.

Prin urmare, având în vedere că în urma transmiterii dosarului execuţional a existat posibilitatea verificării domiciliului debitorului la data sesizării organului de executare, astfel cum impun dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi, reţinând că acesta are domiciliul în jud. Cluj, după cum rezultă din copia cărţii de identitate a contestatorului, localitate în circumscripţia Judecătoriei Cluj Napoca, faţă de împrejurarea că acţiunea dedusă judecăţii este o contestaţie la executare, guvernată de norme de competenţă teritorială absolută, se constată că, în mod corect, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În raport cu considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.