Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Oradea Court; case proceeds there on creditor's price claim
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning territorial competence to the Oradea Court (Judecătoria Oradea), which prevails; the prior declination decision by the Oradea Court is thus replaced, while the Sector 1 Bucharest Court's declination stands, leaving the case to proceed in Oradea. The dispute arose from a creditor's action for payment of an unpaid price of 3,510 RON under a transport contract, filed at the Oradea Court against a debtor headquartered in Bucharest; the Oradea Court sua sponte declined jurisdiction to the Sector 1 Bucharest Court, which in turn declined back, finding the Oradea Court's office-raised exception improper. The decisive legal basis is that territorial jurisdiction rules under Articles 107 and 113(6) of the Civil Procedure Code are private-order (relative) norms, not exclusive/public-order ones, and under Article 130(3) such non-competence may be invoked only by the defendant, not by the court ex officio; since the debtor did not raise the exception, the Oradea Court was lawfully seised, regardless of any contractual forum-selection clause.
Legislator headnote
AI generatedart. 116 C. proc. civ, art. 129 alin. (3) C. proc. civ, art. 1028 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 107 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Oradea Court; case proceeds there on creditor's price claim: The dispute arose from a creditor's action for payment of an unpaid price of 3,510 RON under a transport contract, filed at the Oradea Court against a debtor headquartered in Bucharest; the Oradea Court sua sponte declined jurisdiction to the Sector 1 Bucharest Court, which in turn declined back, finding the Oradea Court's office-raised exception improper. The decisive legal basis is that territorial jurisdiction rules under Articles 107 and 113(6) of the Civil Procedure Code are private-order (relative) norms, not exclusive/public-order ones, and under Article 130(3) such non-competence may be invoked only by the defendant, not by the court ex officio; since the debtor did not raise the exception, the Oradea Court was lawfully seised, regardless of any contractual forum-selection clause.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the High Court's jurisdiction to resolve the negative conflict of competence.
Legal basis for establishing the competent court in the regulation of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 1 februarie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Oradea la data de 16.02.2017, sub nr. x/2017, creditoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul S.C. B. a solicitat ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3510 RON preţ neachitat cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate disp. 1013 şi urm. C. proc. civ.
Prin ordonanţa nr. 4821/2017 din data de 23 iunie 2017 Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de creditoarea S.C. A. S.R.L. cu sediul în jud. Bihor, sediul procedural ales în Judeţ Bihor- CUI RO x, x împotriva debitorului S.C. B. S.R.L. cu sediul în Bucureşti, în favoarea JUDECĂTORIEI SECTORULUI 1 BUCUREŞTI.
În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are posibilitatea de a introduce o cerere de chemare în judecată la una dintre instanţele competente în situaţia in care potrivit legii competenta teritoriale este una alternativă.
În situaţia litigiilor născute in urma unor contracte de transport, cum este cel de faţă, potrivit art. 107 şi 113 pct. 6 C. proc. civ. instanţele deopotrivă competente sunt cea de domiciliu a pârâtului, cea a locului de plecare sau cea a locului de sosire a transportului.
Contractul de transport facturat de reclamantă a fost încheiat cu un transportator care are sediul în Bucureşti pentru o relaţie de transport pe ruta Italia- Arad. În acest context, avându-se în vedere şi prevederea contractuală care indică drept instanţă competentă ca fiind cea de la domiciliul beneficiarului (comanda 677 din 27.02.2014 de la dosar), instanţa a dispus în temeiul art. 129 si urm C. proc. civ., declinarea competenţei, după teritoriu, în favoarea instanţei de domiciliu a debitorului pârât.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub numărul x/2017.
Prin sentinţa civilă nr. 8584/2017 din 3 noiembrie 2017 instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pe pârâta S.C. B. S.R.L; a declinat competenţa de soluţionare a cererii către Judecătoria Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionarea acestui conflict.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., art. 130 alin. (3), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) şi alin. (3) din acelaşi cod.
Evidenţiind dispoziţiile art. 1028 C. proc. civ. şi art. 107 alin. (1) din acelaşi cod şi analizând înscrisurile depuse la dosar prin raportare la textele de lege indicate anterior, instanţa a constatat că cererea a fost formulată împotriva unui debitor cu sediul în Bucureşti pe raza Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Însă, cu toate acestea, a reţinut că art. 130 alin. (3) C. proc. civ. îi permite numai debitorului să invoce excepţia de necompetenţă teritorială, invocarea din oficiu de către instanţa de judecată a acestei excepţii realizându-se cu încălcarea dispoziţiilor acestui text legal.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Oradea competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Înalta Curte constată că, în speţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.
Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Prin urmare, în situaţia în care reclamantul învesteşte cu soluţionarea unei cereri o instanţă necompetentă teritorial, iar în speţă nu sunt incidente norme de competenţă exclusivă, de ordine publică, necompetenţa teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu şi de instanţă din oficiu.
Este adevărat că între reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul în Oradea şi pârâta S.C. B. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, a fost perfectat un contract de transport (comanda 677 din 27.02.2014) în cuprinsul căruia exista o prevedere contractuală care indica drept instanţă competentă ca fiind acea de la domiciliul beneficiarului.
Însă, instanţa reţine că, în speţă, acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opţiunea alegerii între mai multe instanţe, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Oradea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale precitate.
Aşadar, cum reclamanta a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Oradea, iar pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Înalta Curte constată că această instanţă a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei.
Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.