Aggravated murder conviction: sufficiency of evidence for psychiatric impairment and individualization of sentence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the conviction for aggravated murder and the 18-year imprisonment sentence, thereby affirming the lower court's findings and ordering the defendant to pay 1.6 million lei in judicial expenses. The dispute centered on whether the defendant's actions constituted intentional homicide committed in a state of diminished capacity or under duress, with the defendant challenging the factual findings, the sufficiency of psychiatric evidence, and the severity of the penalty. The court determined that the evidence conclusively established the defendant's intent and guilt, rejecting the request for a new psychiatric expert opinion because no credible doubts regarding the defendant's mental state were demonstrated, and upheld the individualized sentence based on the high social danger of the crime and the defendant's lack of sincerity during proceedings, citing Penal Code Articles 174, 175(c), 71, and 64, and the absence of any grounds for cassation under the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 175 lit. c) C. pen, art. 64 C. pen, art. 10 alin. (1) C. proc. pen; Aggravated murder conviction: sufficiency of evidence for psychiatric impairment and individualization of sentence: Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize medico-legale cu privire la sănătatea sa, iar, în subsidiar, a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) C. proc. pen., ori reducerea pedepsei aplicate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 150 din 16 februarie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul N.M. la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 29 august 2003, la zi.
În esență, s-au reținut următoarele:
În ziua de 28 septembrie 2003, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unor repetate scandaluri, inculpatul i-a aplicat soției sale, victima N.E., o lovitură cu cuțitul, în zona toracelui, cauzând decesul acesteia.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 203 din 26 aprilie 2004, a respins apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 16 februarie 2004, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize medico-legale cu privire la sănătatea sa, iar, în subsidiar, a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) C. proc. pen., ori reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, instanțele au reținut, în mod corect, pe baza întregului material probator, fapta și vinovăția inculpatului, cărora le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
Cererea inculpatului, referitoare la efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice nu este întemeiată, întrucât probele administrate în cauză nu atestă date și elemente din care să rezulte îndoieli asupra stării psihice a inculpatului.
Pe de altă parte, din coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor P.A., B.V., N.M. și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă că, în mod cert, fapta și vinovăția inculpatului.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei nu este întemeiată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat omorul, precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia (atitudinea nesinceră pe parcursul procesului), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, astfel că nu se impune nici reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei nr. 203 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 29 august 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2004.