Road contractor's bid to set aside ICC award blocked as inadmissible after filter-stage ruling held immune from challenge

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2018

Asupra contestaţiei în anulare, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României la data de 15 decembrie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. prin administrator judiciar Dr. B., precum şi administratorul judiciar în nume propriu, acţionând în calitate de lider al consorţiului A./C./D. a chemat în judecată pârâta Compania Natională de Autostrazi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A. (în prezent Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA) pentru ca, prin hotărârea arbitrală ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a următoarelor sume de bani:

1) 468.513,76 euro plus TVA, reprezentând "restituirea cheltuielilor incidentale cu serviciile subcontractorilor"

2) 112.091,59 euro, reprezentând "dobândă moratorie calculată provizoriu până la data introducerii cererii de arbitrare"

3) dobânda legală "asupra sumelor acordate prin sentinţa arbitrală, de la data pronunţării sentinţei arbitrale şi până la data stingerii efective a debitului"

4) cheltuielile ocazionate de litigiul arbitral.

Prin sentinţa arbitrală nr. 120 din 27.10.2015 a CACI - CCIR s-a admis în parte acţiunea arbitrală şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 551.385,54 euro, cu titlu de "restituire a cheltuielilor incidentale cu serviciile subcontractorilor", precum şi a sumei de 100.482,74 euro, cu titlu de penalităţi de întârziere acumulate până la data introducerii acţiunii arbitrale. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 53.000 euro, cu titlu de cheltuieli de arbitrare.

Împotriva sentinţei arbitrale nr. 120/27.10.2015 şi a încheierii din 09.04.2015 a formulat acţiune în anulare pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., aceasta fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2016.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 67/F din 4 aprilie 2017 a respins acţiunea în anulare formulată de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva sentinţei arbitrale nr. 120/27.10.2015 şi a încheierii din 09.04.2015 pronunţate în dosarul nr. x/2010 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR, în contradictoriu cu reclamanta A. prin administrator judiciar Dr. B. şi administratorul judiciar în nume propriu, acţionând în calitate de lider al consorţiului A./C./D., ca nefondată; s-a respins cererea de suspendare a executării sentinţei arbitrale atacate ca rămasă fără obiect; s-a dispus restituirea către pârâtă a cauţiunii în cuantum de 16.671,90 RON consemnată la E. - Sucursala Victoria conform recipisei de consemnare nr. x/31.05.2016.

Împotriva sentinţei civile nr. 67/F din 4 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs recurenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A..

Prin decizia nr. 157 din 25 ianuarie 2018 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinţei civile nr. 67/F din 04 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A..

În motivarea acestei decizii, instanţa a reţinut că data iniţială a dosarului este 15 decembrie 2014, astfel încât, la momentul înregistrării acţiunii erau în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) din noul C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare. Prin urmare, s-a apreciat că împotriva sentinţei civile nr. 67/F din 04 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

În plus, s-a constatat că decizia ce formează obiectul recursului are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

La data de 20 martie 2018, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 157 din 25 ianuarie 2018 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea acesteia, cu consecinţa anulării deciziei atacate şi soluţionării recursului.

În motivarea cererii, s-a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate având în vedere că instanţa nu a analizat toate actele şi cererile din dosarul cauzei în completul de filtru.

În acest sens, s-a învederat că prin punctul de vedere întocmit la data de 4 decembrie 2017 la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, CNAIR a invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., în conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţia României şi art. 29-33 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, însă instanţa nu s-a pronunţat asupra acesteia.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) teza a II-a şi art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, având în vedere că aceasta a fost formulată împotriva unei decizii pronunţate în recurs fără cale de atac.

Analizând contestaţia în anulare, în raport cu temeiul de drept invocat, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru considerentele care succed:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o noua judecată.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Potrivit alin. (3) al art. 503 C. proc. civ., dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Faţă de dispoziţiile normative arătate rezultă că obiectul contestaţiei în anulare diferă în funcţie de motivele invocate în susţinerea acesteia, dar în toate cazurile, obiectul contestaţiei îl formează hotărârile judecătoreşti definitive.

Atunci când hotărârile sunt date în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu pot face obiectul contestaţiei în anulare acele decizii prin care recursul a fost anulat sau respins ca inadmisibil, printr-o decizie a completului de filtru, în faza de examinare a cerinţelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul, întrucât potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă niciunei căi de atac.

Din analiza art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, care ar fi putut permite admiterea acestuia şi nu atunci când se soluţionează recursul pe o excepţie, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea excepţiei, ceea ce excede contestaţiei în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

În consecinţă, întrucât decizia prin atacată cu contestaţie în anulare, s-a respins recursul ca inadmisibil prin hotărâre care, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu este supusă niciunei căi de atac, aceasta nu este susceptibilă de a fi retractată pe calea contestaţiei în anulare, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar din acest motiv, este inadmisibilă.

Mai mult, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta...", ceea ce înseamnă că orice cale de atac, poate fi exercitată numai dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva deciziei nr. 157 din 25 ianuarie 2018 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2018.