Appeals against interlocutory ruling struck as untimely for unpaid stamp duty.

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 09 mai 2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, anularea hotărârilor adunărilor generale la care nu a participat.

La data de 28 mai 2013, reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată solicitând instanţei, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 anularea şi radierea din Registrul Comerţului a Hotărârii AGEA a Fondului Proprietatea nr. 2 din 04 aprilie 2012 şi a Hotărârii AGEA a Fondului Proprietatea nr. 3 din 25 aprilie 2012 la care nu a participat.

Prin Sentinţa civilă nr. 7015 din 05 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. şi s-a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Totodată, a fost admisă cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenienta C. şi a fost respinsă cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta A..

În cursul judecării apelului au formulat cereri de intervenţie în interesul reclamantei, acţionarii D. şi E., solicitând admiterea acţiunii şi anularea hotărârilor AGA atacate.

Cererile de intervenţie au fost admise în principiu de instanţa de apel, astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei civile nr. 683/A/2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin aceeaşi decizie, a fost admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei primei instanţe, fiind anulată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare. Totodată au fost admise cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii D. şi E..

În rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. 5790 din 22 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au fost respinse ca neîntemeiate acţiunea formulată de reclamanta A., cererile de intervenţie formulate în interesul reclamantei de intervenienţii D. şi E., fiind admisă, totodată, cererea de intervenţie în interesul pârâtei formulată de C.. A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 50.000 RON către pârâtă, reprezentând onorariul avocatului, redus.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din data de 18 iunie 2015 a formulat apel reclamanta A..

În cursul judecării apelului, prin încheierea din 16 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată, formulată de D. şi A..

Prin Decizia civilă nr. 2121 din 22 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 5790 din 22 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, şi a încheierii din data de 18 iunie 2015, s-a admis apelul incident formulat de apelantul-pârât B. SA împotriva aceleiaşi sentinţe şi a încheierilor din data de 07 mai 2015 şi din data de 08 octombrie 2015 pronunţate de aceeaşi instanţă.

A fost schimbată în parte încheierea din data de 07 mai 2015 şi în parte sentinţa apelată şi în consecinţă, s-a admis excepţia lipsei de interes şi s-a respins cererea de chemare în judecată ca rămasă fără interes. S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei primei instanţe şi a fost obligată apelanta principală la plata către apelanta incidentă a sumei de 50.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reduse.

La data de 19 decembrie 2016, recurentul D. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 16 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, precizând că va completa motivele de recurs după redactarea şi comunicarea încheierii atacate.

La data de 29 decembrie 2016, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva aceleiaşi încheieri, prin care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că motivarea cuprinsă în încheiere este neinteligibilă şi contradictorie, cu referire la aspectele legate de continuitatea completului de judecată şi respingerea cererii de probaţiune prin raportare la dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ..

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 aprilie 2017, intimatul-pârât B. SA a solicitat respingerea celor două recursuri formulate de recurenţi.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul D., intimatul-pârât B. SA a solicitat, în principal, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., constatarea nulităţii acestuia, nefiind motivat în termenul legal de 5 zile de la momentul comunicării încheierii atacate şi în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.

În ceea ce priveşte recursul reclamantei A., a solicitat în principal, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatarea nulităţii recursului, criticile aduse neîncadrându-se în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi în temeiul art. 478 coroborat cu art. 494 acelaşi cod, inadmisibilitatea criticilor formulate direct în etapa procesuală a recursului iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

La data de 28 aprilie 2017, intimatul-pârât C.. a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat anularea recursului declarat de reclamanta A., ca nemotivat.

În plus, intimatul-pârât a susţinut că recursul a fost declarat la data de 19 decembrie 2016, termenul de motivare a acestuia a expirat la data de 27 decembrie 2016, motiv pentru care, în opinia sa, motivele de recurs depuse la data de 25 ianuarie 2017 au fost tardiv formulate.

În continuare, intimatul-pârât C.. a învederat că recursul reclamantei nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin rezoluţiile din 15 februarie 2016, Înalta Curte a pus în vedere recurenţilor D. şi A., în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, să depună la dosar dovezile de achitare a taxelor judiciare de timbru în cuantum de 100 RON fiecare, recurenţii fiind înştiinţaţi cu privire la obligaţia de achitare a acestora.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursurile sunt admisibile în principiu, conform art. 53 alin. (1) C. proc. civ., sub rezerva achitării taxelor judiciare de timbru.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 septembrie 2017 a fost încuviinţat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Deşi li s-a pus în vedere că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere asupra raportului în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia netimbrării recursurilor promovate de recurenta-reclamantă A. şi de recurentul D., conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Instanţa a stabilit în sarcina recurentei-reclamante şi a recurentului-pârât o taxă judiciară de timbru aferentă soluţionării recursurilor pendinte, în cuantum de 100 RON fiecare, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenţii au fost înştiinţaţi cu privire la obligaţia de achitare a acestora, conform dovezilor aflate la filele x, respectiv 29 - 30 din dosarul de recurs, însă nu s-au conformat în acest sens.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Constatând că recursurile nu au fost timbrate anticipat, că recurenţii A. şi D. nu s-au conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunilor din actele de procedură ce le-au fost comunicate la data de 20 februarie 2017, obligaţii asupra cărora nu s-au conformat nici pentru termenul de astăzi, precum şi faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi să dispună anularea ca netimbrate a recursurilor declarate de reclamanta A. şi de pârâtul D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrate recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâtul D. împotriva încheierii din 16 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2018.

GGC - GV