Negative jurisdictional conflict resolved: Alba-Iulia Court validly seized in tractor sale rescission claim, declinations set aside.

Şedinţa publică din data de 29 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 iulie 2017 pe rolul Judecătoriei Alba-Iulia sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat, ca pe baza probelor ce se vor administra, instanţa să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 2 august 2016 încheiat între părţi, având ca obiect tractor x, repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu restituirea prestaţiilor, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 33,500 euro cu titlu de preţ, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare de la data introducerii cererii; a solicitat şi obligarea pârâtei la plata de daune-interese, constând în echivalentul lipsei de folosinţă a utilajului pentru 100 zile, prima de asigurare achitată, în sumă de 1.280,35 RON, dobânda percepută conform facilităţii de credit în cuantum total de 991,41 Euro, comisionul de acordare a împrumutului în sumă de 352,50 Euro, costurile de înregistrare/radiere garanţii în sumă de 100 Euro şi comisioanele bancare achitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, depusă la dosar la 16 noiembrie 2017, pârâta, având sediul social în Viena, Austria, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, fără să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei sesizate şi precizând că înţelege să îşi aleagă sediul pentru comunicarea actelor de procedură, în condiţiile art. 158 C. proc. civ., la sediul S.C.A. "C." din Bucureşti, Calea x, mezanin.

Prin sentinţa civilă nr. 77/2018 din 22 ianuarie 2018, Judecătoria Alba-Iulia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa iniţial învestită a reţinut că reclamanta are sediul în municipiul Sebeş, aflat în raza teritorială a Judecătoriei Sebeş, că pârâta a făcut alegere de domiciliu în Bucureşti, că în cuprinsul contractului dedus judecăţii părţile nu au stipulat o cauză vizând competenţa teritorială a litigiilor izvorâte din acesta, precum şi că în cauză nu se atrage competenţa alternativă a mai multor instanţe, astfel ca reclamanta să-şi fi exprimat opţiunea în acest sens.

Raportat la constatările enumerate, Judecătoria Alba-Iulia a notat că nu a identificat în cauză niciun element de natură să atragă competenţa sa teritorială în soluţionarea litigiului, astfel că a conchis că în speţă este aplicabilă regula generală în materie, instituită de prevederile art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia,cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pentru aceste argumente, a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în a cărei circumscripţie pârâta a făcut alegere de sediu.

Pe rolul instanţei de declinare, litigiul a fost înregistrat la 22 februarie 2018 sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 2043 din 29 martie 2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei iniţial sesizate şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî în acest sens, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că excepţia invocată de reclamantă este de ordine privată, în sensul art. 129 alin. (3), raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., interpretat per a contrario, astfel că nu putea fi invocată din oficiu de instanţa iniţial sesizată, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în condiţiile în care nu fusese invocată de pârâtă.

Totodată, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a notat că nu este competentă din punct de vedere teritorial să judece cauză potrivit niciunui criteriu dintre cele prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ. la care fac trimitere dispoziţiile art. 1072 alin. (1) din acelaşi Cod, aplicabile speţei.

Faţă de cele expuse, această instanţă a apreciat că reclamanta nu a înţeles să o învestească cu soluţionarea cererii sale, cu atât mai mult cu cât bunul ce face obiectul contractului a cărui rezoluţiune se cere şi cu privire la care a solicitat efectuarea unei expertize se află pe raza judeţului Alba, iar nu a Municipiului Bucureşti, astfel că, având în vedere şi că excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei iniţial sesizate nu a fost invocată de pârâtă, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea pricinii, raportat la împrejurarea că aceasta nu este atrasă de niciun criteriu procedural.

Faţă de dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134, coroborat cu art. 135 alin. (1) din acelaşi Cod a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţa a fost învestită de reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul în loc. Petreşti, judeţul Alba să se pronunţe asupra cererii sale privind rezoluţiunea contratului de vânzare-cumpărare tractor încheiat cu pârâta B., cu sediul în Viena, Austria, parte care, prin întâmpinarea depusă, a făcut alegere de domiciliu la sediul S.C.A. "C.", în Bucureşti, Calea x, mezanin.

Totodată, constată că la art. 3.5 din contractul a cărui rezoluţiune se cere părţile au convenit ca livrarea tractorului să se facă CIP la sediul cumpărătoarei din localitatea Petreşti, judeţul Alba.

Raportat la clauza anterior evocată, instanţa supremă impune concluzia că executarea contractului s-a făcut, chiar şi în parte la sediul reclamantei, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia "(1) în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: …3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract."

Articolul 129 alin. (2) C. proc. civ. statuează cazurile de competenţă de ordine publică, între care nu se regăseşte competenţa teritorială relativă, aşa cum este cazul celei reglementate de art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 din acelaşi Cod.

În această situaţie, Înalta Curte apreciază că verificarea de către Judecătoria Alba-Iulia a propriei competenţe teritoriale în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ. nu justifică declinarea competenţei sale în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în condiţiile în care prevederile art. 130 alin. (3) din acelaşi Cod impun expres invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale relative exclusiv în sarcina pârâtului şi limitativ, doar prin întâmpinare sau, în cazul în care aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

Din interpretarea normei legale menţionate rezultă explicit că, prin abilitarea exclusiv a pârâtului în formularea acestei excepţii, legiuitorul a urmărit să protejeze interesul acestei părţi, singura care ar putea fi prejudiciată prin învestirea uneia dintre instanţele competente alternativ şi, în acelaşi timp, să asigure celeritatea desfăşurării proceselor civile, prin înlăturarea tergiversării soluţionării litigiilor generată de declinarea competenţei între instanţele cu competenţă teritorială alternativă.

În acest context, Înalta Curte, reţine că verificarea competenţei de către instanţa învestită cu soluţionarea unei pricini trebuie făcută cu respectarea regimului juridic specific competenţei generale, materiale şi teritoriale şi a limitelor în care poate fi invocată excepţia de necompetenţă în raport cu natura sa şi persoanele care o pot invoca.

Aşa fiind, având în vedere că, în speţă, este vorba de o necompetenţă relativă, nu de ordine publică, care ar fi îndreptăţit Judecătoria Alba-Iulia, iniţial învestită, să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială, precum şi faţă de faptul că aceasta este instanţa pentru care a optat reclamanta, iar pârâta prin întâmpinarea depusă nu a invocat necompetenţa teritorială a instanţei iniţial sesizate, instanţa supremă conchide că Judecătoriei Alba-Iulia îi revine competenţa soluţionării cauzei.

Astfel, conchizând că în speţă operează competenţa teritorială alternativă, instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., reclamanta având alegerea între două sau mai multe instanţe simultan competente, conform art. 116 din acelaşi Cod, faţă de opţiunea făcută de către reclamantă pentru Judecătoria Alba-Iulia, Înalta Curte reţine că, o dată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca deopotrivă competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, neputându-şi declina competenţa.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2018.