Jurisdiction over objection to enforcement: characterization as enforcement objection versus title interpretation

Şedinţa publică din data de 29 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la 14 septembrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Judecătoriei Alba-Iulia, contestatoarea Curtea de Apel Alba-Iulia a solicitat, în contradictoriu cu intimatele A. şi B.:

- anularea încheierii nr. 2004/CC/2017 din 9 iunie 2017, dată de Judecătoria Alba-Iulia în dosarul nr. x/2017, prin care a fost încuviinţată executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 819/2009 din 13 mai 2009 a Tribunalului Alba, secţia Civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1171/2009 din 12 noiembrie 2009, dată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi sentinţa civilă nr. 135/2008 din 20 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, irevocabilă prin decizia nr. 410/2009 din 13 aprilie 2009 a aceleiaşi instanţe, în dosarul execuţional nr. x/2017;

- anularea executării silite înseşi, începută în toate formele de executare în dosarul execuţional nr. x din 22 mai 2017 al B.E.J. C.;

- suspendarea executării silite încuviinţate în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Alba-Iulia şi

- obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Prin cererea formulată, contestatoarea a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale în executarea silită demarată împotriva sa, încuviinţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Alba-Iulia, motivând că intimatele au funcţionat şi funcţionează în cadrul Tribunalului Hunedoara, iar plata drepturilor lor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti, ce fac obiectul executării silite, a fost făcută de instanţa menţionată, care, în calitate de ordonator terţiar de credite, achită drepturile salariale intimatelor în cauză, conform prevederilor fiscal bugetare.

Prin sentinţa civilă nr. 124/2018 din 29 ianuarie 2018, Judecătoria Alba-Iulia a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa iniţial învestită a calificat cererea cu a cărei soluţionare a fost învestită ca fiind nu contestaţie la executarea propriu-zisă, ci contestaţie la titlu întemeiată pe dispoziţiile art. 714 alin. (3), coroborat cu art. 712 alin. (2) C. proc. civ., privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

Raportat la concluzia evocată, în aplicarea prevederilor art. 714 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută şi reţinând că în cauză se solicită lămurirea înţelesului titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 135/2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2008, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.

Urmare a declinării, litigiul a fost înregistrat la 9 martie 2017 sub acelaşi număr de dosar pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 65/2018 din 29 martie 2018 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecarea pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî în acest sens, curtea de apel, verificându-şi propria competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut că în speţă, prin cererea formulată, contestatoarea a solicitat anularea încheierii nr. 2004/CC/2017 a Judecătoriei Alba-Iulia, prin care a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2017 al B.E.J. C., anularea tuturor actelor de executare silită efectuate şi desfiinţarea executării silite înseşi, întemeindu-şi contestaţia la executare pe prevederile O.G. nr. 22/2002 şi pe cele ale C. proc. civ.

Din această perspectivă, a reţinut incidenţa şi a dat eficienţă prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "contestaţia se introduce la instanţa de executare" şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".

În acest context, reţinând că în speţă competenţa materială aparţine instanţei de executare, respectiv Judecătoriei Alba-Iulia, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea acestei instanţe şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 134 din acelaşi Cod a suspendat din oficiu judecarea pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării incidentului procedural evocat.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă materială sunt norme juridice de ordine publică, aşa cum rezultă din prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad."

În speţă, prin cererea introductivă, contestatoarea Curtea de Apel Alba-Iulia a solicitat Judecătoriei Alba-Iulia, instanţa sesizată, suspendarea executării silite încuviinţate în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Alba-Iulia, anularea încheierii nr. 2004/CC/2017 din 9 iunie 2017, pronunţată în acelaşi dosar, prin care a fost încuviinţată executarea silită a titlurilor executorii obiect al dosarului execuţional nr. x/2017 al B.E.J. C., desfiinţarea executări silite înseşi, cu cheltuieli de judecată.

În drept, contestaţia este întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 22/2002 şi ale C. proc. civ.

Astfel, raportat la petitele cu care contestatoarea a învestit instanţa iniţial sesizată, având în vedere temeiurile de drept invocate în susţinere, incidenţa principiului disponibilităţii, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", instanţa supremă impune concluzia că litigiul dedus judecăţii este o contestaţie la executare propriu-zisă, iar nu o contestaţie la titlu, în contextul în care se contestă executarea însăşi prin prisma dispoziţiilor O.G. nr. 22/2002, fără a se solicita instanţei care a emis titlul executoriu să îl lămurească.

Pe cale de consecinţă, faţă de natura juridică a litigiului, competenţa materială de soluţionare a litigiului revine instanţei de executare, care în speţă este Judecătoria Alba-Iulia, instanţa iniţial învestită, care a şi încuviinţat executarea silită.

În acest sens statuează art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2018.