Negative conflict of jurisdiction in commercial debt: application of alternative territorial competence based on contractual place of performance

Şedinţa publică din data de 29 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata sumei de totale de 489.623,69 RON, compusă din 438.477,15 RON, reprezentând contravaloarea mărfii livrate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 1 mai 2013, pentru care au fost emise facturile fiscale nr. x din 2 iulie 2014 şi nr. 15 din 22 iulie 2014 şi din 51.146,54 RON, reprezentând dobânzi penalizatoare pentru perioada 22 iulie 2014 - 22 iunie 2017, precum şi la plata dobânzii legale aferente primei sume menţionate, calculată la rata de referinţă a B.N.R. plus 4 puncte procentuale, conform art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, până la achitarea integrală a sumei datorate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 1080 din 04 octombrie 2017, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa iniţial sesizată a dat eficienţă prevederilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală în materia competenţei teritoriale, în sensul că aceasta aparţine instanţei de la sediul pârâtului, motivat de inaplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 113 pct. 3 C. proc. civ., care statuează în materia executării contractelor competenţa teritorială alternativă a instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei. Astfel, apreciind că a fost învestită cu o acţiune în pretenţii băneşti, constând în plata unor sume de bani, a cărei dovadă revenea reclamantei, care însă nu a probat că executarea acestei obligaţii urma să se facă pe raza municipiului Buzău, astfel încât să atragă competenţa sa teritorială alternativă, a conchis că în speţă este aplicabilă regula generală în materie, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul pârâtei S.C. C. S.R.L.

Pe rolul acestei din urmă instanţe cauza a fost înregistrată la 13 octombrie 2017, sub acelaşi număr unic de dosar.

Prin sentinţa nr. 54/C din 12 februarie 2018, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecarea pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de declinare a reţinut incidenţa în speţă a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., raportat la clauza stipulată la pct. VII - Condiţii de livrare din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 1 mai 2013, din care derivă pretenţiile deduse judecăţii, clauză în care se menţionează că locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei este Buzău, Verguleasa, judeţul Buzău.

În acest context, faţă de prevederile art. 129 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii introductive în favoarea Tribunalului Buzău şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 134 din acelaşi Cod a suspendat din oficiu judecarea pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării incidentului procedural evocat.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Buzău competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speţă, creditoarea S.C. A. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar C.I.I. B., cu sediul în municipiul Buzău, judeţul Buzău, a învestit Tribunalul Buzău cu o cerere în pretenţii băneşti în cuantum total de 489.623,69 RON, derivate din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 1 mai 2013, formulată împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L., cu sediul în Mediaş, judeţul Sibiu.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este enunţată de art. 107 C. proc. civ., în sensul că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

De asemenea, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. statuează că "(1) în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: …3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract."

Faţă de cele anterior expuse, instanţa supremă reţine că normele menţionate sunt de ordine privată, având în vedere că art. 129 alin. (2) C. proc. civ. statuează cazurile de competenţă de ordine publică, între care nu se regăseşte competenţa teritorială relativă, aşa cum este cazul celor reglementate de art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 din acelaşi Cod.

Litigiul a cărui soluţionare a generat conflictul negativ de competenţă teritorială are ca obiect pretenţii decurgând din executarea unui contract încheiat între părţile în litigiu, iar reclamanta a promovat acţiunea introductivă pe rolul Tribunalului Buzău, instanţă competentă alternativ potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. VII Condiţii de livrare din contractul părţilor, în care acestea au stipulat expres că predarea-preluarea mărfii se face la depozitul Vânzătoarei din strada x, municipiul Buzău, judeţul Buzău.

În acest context, instanţa supremă impune concluzia că reclamanta şi-a exprimat opţiunea pentru una dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ.

În plus, se cuvine subliniată şi împrejurarea că litigiul vizează executarea unui contract de vânzare-cumpărare marfă, iar unul dintre capetele de cerere priveşte plata preţului, obligaţie corelativă livrării mărfii, pentru care părţile au prevăzut executarea în contul vânzătoarei, aşadar la sediul reclamantei din Buzău, conform art. 21 din contract, nici pârâta neafirmând şi nici instanţa iniţial învestită neavând niciun element care să o autorizeze a conchide că reclamanta are deschis un cont curent la o bancă din altă localitate decât cea în care îşi are sediul social.

Rezultă, aşadar, fără echivoc că în speţă este incident art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi în considerarea locului de executare a obligaţiei de plată a preţului, raportat la care se atrage indubitabil competenţa teritorială alternativă a instanţei de la locul executării, chiar şi în parte, a contractului.

Astfel, conchizând că în speţă operează competenţa teritorială alternativă, instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., reclamanta având alegerea între două sau mai multe instanţe simultan competente, conform art. 116 din acelaşi Cod şi constatând opţiunea iniţial făcută pentru Tribunalul Buzău, Înalta Curte reţine că, o dată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca fiind deopotrivă competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, neputându-şi declina competenţa.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2018.