Appeal annulled as grounds failed to invoke statutory cassation criteria.

Şedinţa publică din data de 24 mai 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 01.02.2016 S.C. A. S.R.L., prin lichidator B. SPRL, în contradictoriu cu C. şi D., a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.07.2011 autentificat la BNP Vrasti-Albu din Timişoara şi repunerea părţilor în situaţia anterioara încheierii acestui contract, cu cheltuieli de judecată.

În drept a invocat prev. art. 948 pct. 4, art. 966 C. civ., 968 C. civ., art. 1303 C. civ.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator B. SPRL, a formulat note de şedinţa prin care a învederat instanţei faptul ca îşi precizează temeiul de drept al acţiunii, prezenta acţiune fiind întemeiată pe disp. art. 948 pct. 4, art. 966, art. 968 şi art. 1303 C. civ., prin care înţelege să invoce nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.07.2011.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.05.2016 s-a respins excepţia prescripţei dreptului la acţiune.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 661 din 12 octombrie 2017 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator B. SPRL, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D. având ca obiect acţiune în anulare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator B. S.P.R.L. prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată şi precizată.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 661 din 12 octombrie 2017 a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 983/6.06.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Împotriva deciziei civile nr. 661 din 12 octombrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de aceste motive de nelegalitate, recurenta-reclamantă a solicitat în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, şi în rejudecare admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că acest motiv de casare este incident, întrucât instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, cu referire la raportul de expertiză întocmit în cauză.

Arată că a invocat nulitatea raportului de expertiză deoarece expertul judiciar desemnat a refuzat colaborarea cu expertul parte. De asemenea se invocă nulitatea în raport de respingerea probei cu contraexpertiză tehnică, având în vedere că se impune stabilirea valorii imobilului care să includă şi valoarea terenului.

În raport de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanţa de apel a răspuns superficial apărărilor formulate în cauză. De asemenea, se reproşează instanţei că nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt, considerentele făcând imposibilă examinarea legalităţii soluţiei.

În raport de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material întrucât a făcut abstracţie de cererile şi apărările fundamentale ale părţii.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 29.03.2018, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) d) din noul C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

În raport de criticile formulate împotriva deciziei civile nr. 661 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă, magistratul-asistent raportor apreciază că, criticile din recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. stabilesc că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. .

Astfel, potrivit voinţei legiuitorului, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. reglementând în mod strict şi limitativ motivele de recurs ce pot fi invocate de partea interesată.

De asemenea, art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. civ., prevede că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 din C. proc. civ.

Or, în speţă, recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziţii speciale, de strică interpretare.

Recurenta însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a indicat dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi a exprimat nemulţumirea cu privire la proba cu expertiză administrată în cauză, la motivarea superficială a hotărârii şi la încălcarea efectului devolutiv al apelului, însă aceste critici nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

În speţă, instanţa supremă constată că dezvoltarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă referitor la probele administrate în cauză şi nelămurirea pe deplin a situaţiei de fapt nu se încadrează în cazurile de casare indicate, fiind invocate pur formal.

De asemenea, argumentele prin care recurenta pune în discuţie insuficienta motivare a hotărârii, fără argumentarea în concret a acestor critici nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct., 5, 6 şi 8 C. proc. civ. a fost făcută doar formal.

În considerarea celor anterior expuse, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să cuprindă critica hotărârii judecătoreşti recurate, iar nu doar reiterarea susţinerilor făcute de părţi în faţa instanţei de prim control judiciar devolutiv.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

În considerarea celor anterior expuse, din care rezultă fără echivoc că pretinsele critici formulate de recurenta-reclamantă nu vizează în concret elemente de nelegalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază că nu se circumscriu motivelor de nelegalitate indicate şi că autoarea căii de atac solicită practic instanţei de recurs să decidă cu privire la chestiuni ce ţin eventual de temeinicia deciziei recurate, iar nu de legalitatea acesteia, situaţie nepermisă în contextul reglementării actuale a căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL împotriva deciziei nr. 661 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL împotriva deciziei nr. 661 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2018.