Annulment of appeal for failure to state grounds in succession case involving main intervention

Şedinţa publică din data de 24 mai 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În cadrul rejudecării, în urma anulării parţiale a sentinţei de primă instanţă şi reţinerii pentru rejudecare, a capetelor de acţiune nr. 2, 4 şi 5 formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi Comisia Judeţeană Iaşi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, având ca obiect principal - succesiune, petentul intervenient D. a depus, cerere de intervenţie pe care a intitulat-o intervenţie principală.

Prin încheierea din 18.10.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a constatat că nu este incidentă suspendarea judecăţii în baza art. 64 alin. (4) C. proc. civ. până la depunerea dovezii de înregistrare a cererii scrise de recurs, împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenţie, înregistrată la Registratura Curţii de Apel Bucureşti, în termenul de 5 zile de la pronunţare, de petentul D. şi a acordat termen la 13.12.2017.

Împotriva încheierii din 18.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a declarat recurs D., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 20.10.2017 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerinţele art. 488 C. proc. civ.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea încheierii din data de 18.10.2017 şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de intervenţie în interes propriu.

Arată că în mod nelegal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu, menţionând că motivarea pe larg a prezentului recurs urmează a fi efectuată în termenul legal după comunicarea încheierii de şedinţă din 18.10.2017.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 15.03.2018, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) d) din noul C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect o încheiere, prin care instanţa de apel a apreciat că cererea de intervenţie principală formulată de D. este inadmisibilă în principiu, pentru judecata în faza procesuală de faţă.

Cu privire la incidentul suspendării reglementat de art. 64 alin. (4) parte finală, din C. proc. civ., Curtea a constatat că nu este incidentă suspendarea judecăţii în baza art. 64 alin. (4) C. proc. civ. până la depunerea dovezii de înregistrare a cererii scrise de recurs, împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţă, se constată că recurentul nu a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare astfel cum dispun cerinţele art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Criticile recurentului se rezumă la exprimarea nemulţumirii cu privire la respingerea ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenţie, fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea încheierii atacate.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 18 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 18 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2018.