Credit contract nullity and insolvency claims: cassation appeal annulled for failure to develop grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 24 mai 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 26.10.2015 reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator special B. şi director general C., în contradictoriu cu pârâtele D. S.A. Sucursala Braşov şi D. S.A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de credit nr. x încheiat la data de 10.07.2007, anularea contractului de credit nr. x încheiat la data de 10.07.2007 între D. S.A. - Sucursala Braşov şi S.C. A. S.R.L., să se dispună desfiinţarea contractului de credit nr. x încheiat la data de 10.07.2007 şi a actelor subsecvente încheiate în baza lui; să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului atacat, respectiv sa dispună restituirea prestaţiilor constând în: desfiinţarea garanţiilor constituite în favoarea D. Sucursala Braşov aşa cum au fost enumerate la art.

6. Garantarea Creditului şi Asigurarea Garanţiilor, restituirea tuturor sumelor executate de banca prin debitare automata din conturile subscrisei, conform sumelor centralizate în anexa nr. 1 - rate credit, anexa Nr. 2 - comisioane credit, anexa nr. 3 dobânzi, sume-ce vor fi actualizate în raport cu rata inflaţiei aplicabilă, de la data debitării până la data plăţii efective, precum şi dobânda legala aplicabila, actualizată în raport cu rata inflaţiei aplicabilă, de la data debitării pana la data plăţii efective, restituirea sumei de 795,1 RON (345,10 RON reprezentând deviz expertiza şi 450 RON, reprezentând analiza credit), sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflaţiei aplicabilă, de la data de 12.07.2007, până la data plăţii efective, precum şi dobânda legala aplicabilă, actualizata în raport cu rata inflaţiei aplicabilă, de la data de 12.07.2007 până la data plăţii efective, să se dispună restituirea tuturor sumelor achitate ca prime de asigurare conform anexa nr. 4 cheltuieli cu asigurări, pe care reclamanta a fost obligată să le achite în vederea îndeplinirii obligaţiilor stipulate la art. 7, pct. 7.4 şi 7.5 şi să cesioneze în favoarea băncii drepturile ce le va avea de primit de la societatea de asigurări, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflaţiei aplicabilă, de la data plaţii de către subscrisa şi până la data plăţii, efective a băncii, să constate nulitatea absolută a contractului de garanţie imobiliară nr. x/1 din 10.07.2007, autentificat sub nr. x/10.07.2007 la Biroul Notarului Public E., încheiat între reclamantă şi D.

S.A. Sucursala Braşov, contract accesoriu la contractul de credit nr. x încheiat la data de 10.07.2007, să dispună desfiinţarea contractului de garanţie imobiliară nr. x/1 din 10.07.2007 şi a actelor subsecvente încheiate în baza lui şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului atacat, respectiv anularea dreptului de ipoteca de rang I şi a notarii de interdicţie de înstrăinare, grevare, construire, demolare şi închiriere pentru suma de 500.000 RON + dobânzi de 11,5%/an, revizuibile şi toate costurile aferente creditului, inclusiv dobânzi penalizatoare, comisioane în favoarea D. - Sucursala Braşov sub CI. cu privire la imobilul înscris în cartea funciara nr. x cu top x proprietatea A.

S.R.L. Braşov - să dispună acordarea de daune in suma de 501 RON sau 161.510 euro anual, ca urmare a lipsei de folosinţa a imobilului şi terenului în urma interdicţiilor de înstrăinare, demolare, construire, închiriere şi grevare asupra imobilului pe perioada existenţei ipotecii", începând cu data de 16.07.2007 (data la care reclamanta a intrat efectiv în posesia imobilului) - până la data anularii interdicţiilor de construire si închiriere.

Prin note de şedinţă reclamanta a precizat sumele executate de bacă a căror restituire o solicită în cadrul petitului II lit. b) ca fiind în cuantum de 166.118,74 RON şi dobânda legală în cuantum de 266.348,44 RON, comisioane credit, acordare şi gestiune în cuantum de 66.110,82 RON, sumele achitate ca primă de asigurare sunt în sumă totală de 8.428,56 RON.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1635-1647, 1246-1264, art. 2529 C. civ. şi art. 148 -151, art. 192 şi art. 194-195 C. proc. civ.

Pârâta a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special B., excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia netimbrării cererii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.04.2016 instanţa a luat act că pârâta D. S.A. Sucursala Braşov nu mai susţine excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare, s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special B., s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a d-nei avocat F. pentru pârâta D. S.A. Sucursala Braşov, s-a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, invocată de pârâta D. S.A. Sucursala Sibiu.

S-a unit cu fondul excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei D. S.A. Sucursala Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 761/C/19.10.2016 a Tribunalului Braşov au fost respinse excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă şi lipsei calităţii procesuale pasive ale pârâtei D. S.A. Sucursala Braşov invocate de reclamantă; a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele D. S.A. Sucursala Braşov şi D. S.A..

Împotriva sentinţei de mai sus a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. Braşov, iar prin motivele de apel soluţia atacată este criticată pentru netemeinicie şi nelegalitate, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat faţă de toate petitele din acţiune.

Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă prin decizia civila nr. 861/Ap din 15 mai 2017 a respins apelul formulat de către apelanta S.C. A. S.R.L. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 761/C/19.10.2016 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a păstrat-o.

Împotriva deciziei civile nr. 861/Ap din 15 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, precum şi împotriva încheierilor din 24 aprilie 2017 şi 08 mai 2017 pronunţate de aceeaşi instanţă, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 12.07.2017 la Curtea de Apel Braşov.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

O primă critică adusă deciziei recurată se referă la încheierea de şedinţă din 24 aprilie 2017 pronunţată de instanţa de apel prin care s-a constatat că D. S.A. este singura care deţine personalitate juridică să încheie contractul de garanţie imobiliară şi de credit, precum şi contractul de asistenţă juridică, drept urmare excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a D. Sucursala Braşov şi excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu sunt întemeiate şi drept urmare solicită admiterea acestora şi constatarea că pârâta nu putea încheia contracte cu terţii în nume propriu.

Recurenta-reclamantă arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 7 şi 22 C. proc. civ., în sensul că a refuzat să dispună confruntarea înscrisurilor depuse în copie conform cu originalul cu originalele acestora.

Recurenta-reclamantă susţine în continuare că încheierea sus menţionată nu îndeplineşte dispoziţiile art. 233 alin. (1) C. proc. civ., întrucât a fost falsificat dispozitivul acesteia, în sensul introducerii menţiunii care precizează că a fost aplicată o amendă judiciară în cuantum de 500 RON domnului C., reprezentantul în instanţă al reclamantei S.C. A. S.R.L. prin administrator special, menţiune care schimbă în totalitate hotărârea pronunţată în şedinţa publică de judecată.

Se mai arată că dovada intenţiei de falsificare este încheierea din 11 mai 2017, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare şi de lămurire a încheierii din 24 aprilie 2017 formulată de reclamantă.

O altă critică este reprezentată de neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 237 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în sensul că instanţa nu a examinat fiecare pretenţie şi apărare în parte şi nu a constatat care pretenţii sunt recunoscute şi care contestate. De asemenea, nu a pus în discuţie probele şi nu a dispus probele necesare soluţionării corecte a cauzei.

De asemenea, nu a dispus ca intimatele să prezinte dovada efectuării publicităţii prevăzute de C. civ. sau de legi speciale.

În mod greşit, arată recurenta-reclamantă, prin încheierea de şedinţă din 08 mai 2017, instanţa a reţinut că nu se impune suspendarea cauzei, deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se pronunţase la acea dată asupra acestui aspect.

De asemenea, prin aceeaşi încheiere, instanţa de apel nu a declarat cercetarea procesului încheiată, nu a fixat un termen pentru cercetarea procesului în şedinţa publică şi nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate în apel, pe care le reiterează în prezentul recurs: excepţia lipsei calităţii procesual active a S.C. D. S.A., excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului semnatar al cererii, excepţia nulităţii absolute a actelor procedurale ce poartă semnătura avocatului părţii, excepţia nulităţii absolute a declaraţiei în dovedirea calităţii de reprezentant, excepţia nulităţii absolute a întâmpinării depuse peste termen.

În ceea ce priveşte decizia pronunţată de instanţa de apel, recurenta-reclamantă formulează critici în legătură cu nepronunţarea instanţei, din oficiu, asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Sucursalei Braşov a D., ca urmare a schimbărilor intervenite după data de 31.12.2016, când aceasta a fost radiată.

Se mai arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra opozabilităţii actelor depuse la dosar sau doar invocate de către pârâtă, acestea nefiind opozabile terţilor decât dacă au fost depuse la Oficiul Registrului Comerţului.

De asemenea, instanţa de apel nu s-a pronunţat faţă de invocarea dreptului de reprezentare al sucursalelor în faţa instanţelor judecătoreşti şi în ceea ce priveşte diferenţa care există între activitatea de contractare de credite şi cea de acordare de credite, întrucât prin hotărârea AGA nr. 1 din 31 martie 2001 prin obiectul de activitate a fost acordat mandat Băncii numai pentru activităţi de contractare de credite.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat faţă de diferenţa între activitatea de emitere de garanţii şi activitatea de obţinere de garanţii.

Dintr-un alt punct de vedere, recurenta-reclamantă susţine că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, instanţa de apel nesocotind dispoziţiile art. 15, art. 16, art. 124 din Constituţia României. Nu s-a răspuns tuturor argumentelor reclamantei şi în esenţă nu a fost motivată hotărârea.

Alte critici ale recurentei-reclamantă au vizat faptul că instanţa nu a probat eliberarea de copii după notele grefierului, falsificarea dispoziţiilor art. 84 C. proc. civ., falsificarea adevărului pentru a favoriza Banca.

În raport de aceste considerente, recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 7, 8, 13, 14, 15, 20 şi 22 C. proc. civ.

Dovada lipsei de imparţialitate şi a lipsei de credinţă este demonstrată de ostilitatea completului de judecată cu ocazia apelului nominal, precum şi cu prilejul dezbaterilor.

În mod greşit instanţa de apel a constatat că s-a făcut dovada reprezentării în baza înscrisurilor depuse la solicitarea instanţei şi fără să se ţină seama de notele scrise formulate de reclamantă, care nu au fost citite.

În raport de aceste considerente solicită admiterea recursului.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 15.03.2018, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând, în prealabil excepţiile invocate în cauză de către intimata-pârâtă S.C. G. S.A., constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând să fie respinse pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate a recursului declarat de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., aceasta este neîntemeiată, având în vedere că recursul a fost formulat în intervalul termenului 12.06.2017 - 12.07.2017, perioadă care se încadrează în termenul de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 485 C. proc. civ., pentru exercitarea recursului.

În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate, se constată că prin cererea de chemare în judecată au fost formulate capete de cerere distincte, care au natura unor capete de cerere principale, în sensul art. 30 alin. (3) teza a II-a prima ipoteză C. proc. civ.

Prin raportare la estimările făcute de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum şi ulterior prin notele de şedinţă formulate la Tribunalul Braşov prin care a fost precizat obiectul cererii introductive, se constată că valoarea cea mai ridicată este cea din capătul principal prin care s-a solicitat acordarea cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilului în valoare de 161.510 Euro anual, calculaţi pe ultimii trei ani anterior datei introducerii acţiunii, total 484.530 Euro.

Având în vedere că valoarea acestui capăt principal este superioară pragului valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, se poate concluziona în sensul că decizia civilă nr. 861/Ap din 15 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017, Înalta Curte constată următoarele:

Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv 15 mai 2017, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) d) din noul C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

În raport de criticile formulate împotriva deciziei civile nr. 861/Ap din 15 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, Înalta Curte constată că, criticile din recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. stabilesc că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, potrivit voinţei legiuitorului, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. reglementând în mod strict şi limitativ motivele de recurs ce pot fi invocate de partea interesată.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

De asemenea, art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. civ., prevede că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 din C. proc. civ.

Or, în speţă, recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziţii speciale, de strică interpretare.

Recurenta însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a indicat dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. şi şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la relevanţa înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, la cererile solicitate de părţi, la modul de soluţionare a excepţiilor invocate în cauză, însă aceste critici nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

În speţă, instanţa supremă constată că dezvoltarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă referitor la modul de soluţionare a excepţiilor privind lipsa capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu a D. Sucursala Braşov cu trimitere la probele cu înscrisuri administrate în cauză nu se încadrează în cazurile de casare indicate, fiind invocate pur formal.

De asemenea, argumentele prin care recurenta pune în discuţie nepronunţarea instanţei de apel asupra excepţiilor invocate în cauză nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Astfel, reluarea situaţiei de fapt în cauză şi prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspund exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct., 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. a fost făcută doar formal.

În considerarea celor anterior expuse, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să cuprindă critica hotărârii judecătoreşti recurate, iar nu doar reiterarea susţinerilor făcute de părţi în faţa instanţei de prim control judiciar devolutiv.

În speţă, susţinerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja rezolvarea prin hotărârea atacată.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

În considerarea celor anterior expuse, din care rezultă fără echivoc că pretinsele critici formulate de recurenta-reclamantă nu vizează în concret elemente de nelegalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază că nu se circumscriu motivelor de nelegalitate indicate şi că autoarea căii de atac solicită practic instanţei de recurs să decidă cu privire la chestiuni ce ţin eventual de temeinicia deciziei recurate, iar nu de legalitatea acesteia, situaţie nepermisă în contextul reglementării actuale a căii extraordinare de atac a recursului.

În raport de criticile formulate împotriva încheierilor din 24 aprilie 2017 şi 08 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, având în vedere că acestea reprezintă încheieri preparatorii care nu pot fi atacate decât o dată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală, fiind supuse căii de atac a recursului o dată cu aceasta.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge excepţiile invocate ca neîntemeiate şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR H. SPRL (PRIN ASOCIAT COORDONATOR EC. I.) împotriva încheierilor din 24 aprilie 2017 şi 08 mai 2017 şi a deciziei civile nr. 861/Ap din 15 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii invocate de intimata-pârâtă G. S.A..

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR H. SPRL (PRIN ASOCIAT COORDONATOR EC. I.) în contradictoriu cu pârâtele D. S.A. Sucursala Braşov şi D. S.A. împotriva încheierilor din 24 aprilie 2017 şi 08 mai 2017 şi a deciziei civile nr. 861/Ap din 15 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2018.