Hierarchical jurisdiction for cassation appeals against tribunal decisions

Şedinţa publică din data de 24 mai 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1062 din 01.03.2017, pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. x/2016 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B..

S-a constatat nulitatea absolută a testamentului olograf al testatorului defunct C. decedat la 20.04.2016 prin care defunctul a testat în favoarea pârâtei B..

S-a respins cererea reclamantei de constatare a calităţii sale de unică moştenitoare a defunctului C. decedat la 20.04.2016.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a testamentului olograf care face obiectul prezentei cauze, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Arad, secţia I Civilă prin decizia civilă nr. 584 din29 iunie 2017 a admis apelul declarat de pârâta B., în contradictoriu cu reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 1062 din 01.03.2017, pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. x/2016.

A schimbat în tot hotărârea atacată şi a respins acţiunea civilă exercitată de reclamantă împotriva pârâtei B. pentru constatare nulitate act juridic.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia I Civilă.

Prin adresa emisă la 13.12.2018, Tribunalul Arad, secţia I Civilă a înaintat dosarul având ca obiect recursul declarat de reclamanta A., împotriva deciziei civile nr. 584 din 29.06.2017 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I Civilă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14.12.2017.

La termenul de judecată din 24.05.2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Timişoara.

Este adevărat că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.

Trebuie subliniat că, nu doar în cazul competenţei materiale a curţii de apel ca instanţă de recurs este reglementată condiţionarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanţelor de control judiciar de a judeca, ca instanţe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curţile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. şi pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Această ierarhie instituţională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât şi din art. 94 - 97 C. proc. civ.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, instanţa competentă de a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Timişoara, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel, respectiv Tribunalul Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 584 din 29 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul AradSIBIUArad SUCEAVA SUCEAVA, secţia I civilă în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2018.