Construction contract payment dispute extinguished due to automatic suspension and cessation of civil action following final insolvency opening order.

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 100.094,37 euro fără TVA, sumă în care este inclusă şi diferenţa de 76.799,62 RON la factura nr. x/21.01.2009, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate şi neachitate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 101995, C. civ., Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţie şi instalaţii din 14.06.1994, precum şi cele ale contractului încheiat de către părţi.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. B. S.A. a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă reconvenţională S.C. B. S.A. a solicitat obligarea reclamantei-pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere datorate de aceasta ca urmare a nerespectării termenului de execuţie a lucrărilor contractate, şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 1074/C/2015, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. B. S.A., care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 78.080,14 euro în echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând contravaloarea lucrării efectuate, suma de 53.222,75 RON, reprezentând pretenţii ce constau în contravaloare mochetă, precum şi penalităţi de întârziere, conform contractului, aferente sumei de 76.799,62 RON, începând cu data scadenţei şi până la plata acesteia. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76.799,62 RON reprezentând rest de plată din factura fiscală nr. x/21.01.2009. A fost respinsă acţiunea reconvenţională formulată de pârâta S.C. B. S.A.. A fost admisă în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă. A fost obligată pârâta la plata sumei de 31.912 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Între părţi a intervenit Contractul nr. x/19.09.2008 QRC - y/19.09.2008 a cărui valoare pentru lucrările care urmau a fi executate a fost stabilită la suma de 187.852,07 euro.

Lucrările pe care urma să le execute reclamanta S.C. A. S.R.L. se refereau la cele necesare amenajării spaţiului cu destinaţia de birouri situat la etajul 8 al clădirii C. din Splaiul Independenţei, nr. 319, Bucureşti, spaţiu închiriat de pârâtă.

Termenul de finalizare al lucrărilor, conform art. 2.1 din contract, era la 23.10.2008.

Din actele încheiate de părţi, rezultă că beneficiarul B. avea posibilitatea efectuării anumitor lucrări cu firme şi furnizori aleşi direct, iar din acest motiv şi pentru că beneficiarul a renunţat la anumite lucrări, valoarea ofertei a fost diminuată.

Tot în legătură cu executarea unor lucrări de către firme alese de beneficiar, antecontractul, care face parte din contract prevedea că antreprenorul general nu răspunde pentru eventualele întârzieri provocate de executanţii beneficiarului, dar va avertiza asupra acestora în timp util pentru a permite beneficiarului să ia măsuri în sensul corectării acestor întârzieri.

În legătură cu pretenţiile reclamantului, s-a reţinut că pe lângă valoarea contractului de 187.852,07 Euro fără TVA, decontarea lucrărilor se va face pe cantităţi real executate, măsurate şi confirmate de beneficiar.

Decontarea lucrărilor, se arată la pct. 4.2 din contract se va face pe baza unor situaţii de lucrări eliberate de antreprenorul general şi confirmate de beneficiar prin procesul-verbal de recepţie. Plata lucrărilor se va face în termen de 5 zile de la facturare.

S-a mai reţinut că, în vederea determinării cantităţii de lucrări real executate, s-a dispus efectuarea unor expertize de specialitate în construcţii.

Expertiza în construcţii a avut în vedere analiza documentaţiilor puse la dispoziţie de către părţi, inclusiv planurile din proiectul de amenajare, plus constatările şi măsurătorile efectuate cu ocazia convocărilor la faţa locului.

Ca şi act care se încadrează în prevederile art. 4.2 din contract şi care confirmă situaţiile de lucrări de către beneficiar, s-a avut în vedere procesul-verbal de recepţie parţială, din 16.01.2009.

Acest proces-verbal, care în anexă prevede anumite defecte constatate la lucrările efectuate, poate fi considerat ca procesul-verbal de recepţie, apt pentru determinarea lucrărilor real executate.

Pentru înlăturarea defectelor constatate, procesul-verbal de recepţie prevede data de 23.01.2009. Până la expirarea acestui termen, 23.01.2009, la data de 22.01.2009, pârâta, în urma primirii situaţiilor de lucrări, a efectuat plata sumei de 179.199,13 RON.

Concluziile, referitor la lucrările real executate, sunt acelea că lucrările sunt conţinute în procesul-verbal de recepţie parţială, că ulterior nu s-au mai efectuat lucrări, decât remedierea unor defecte, că în urma acestui proces-verbal de recepţie finală au fost întocmite situaţii de lucrări însuşite de către pârâtă şi că aceasta a şi făcut o plată consistentă, rămânând un rest de 76.790,62 RON.

Prin determinarea lucrărilor real executate, expertiza a avut în vedere stabilirea atât a lucrărilor efectuate conform proiectului, cât şi a celor suplimentare precum şi a celor la care s-a renunţat.

În legătură cu termenul de finalizare a lucrărilor, din actele dosarului rezultă că acestea s-au prelungit atât din cauza lucrărilor suplimentare solicitate de pârâtă, cât şi din cauza neefectuării la termen a lucrărilor executate de terţi contractaţi direct de pârâtă şi de care depindeau lucrările efectuate de reclamantă.

Aceste întârzieri, determinate de terţi, nu-i pot fi atribuite reclamantei, art. 4 din Acord stipulând că antreprenorul nu răspunde de eventualele întârzieri provocate de executanţii beneficiarului.

Aşa s-a întâmplat cu lucrările efectuate de către S.C. D. S.R.L., pentru achiziţionarea mochetei, S.C. E. S.R.L., pentru achiziţionarea uşilor interioare, şi S.C. F. S.R.L., pentru achiziţionarea uşilor, compartimentărilor şi ferestrelor interioare din sticlă.

Pe lângă acestea, a intervenit şi notificarea din data de 3.12.2008 a proprietarului clădirii C., prin care reclamanta a fost informată că s-au sistat orice fel de lucrări de amenajare interioare în beneficiul S.C. B. S.A..

Mai mult, pe parcursul efectuării lucrărilor proiectul de execuţie a suferit modificări, respectiv cu privire la pereţii rezistenţi la foc, a căror execuţie presupunea realizarea unei structuri deosebite.

Susţinerile pârâtei în legătură cu pereţi rezistenţi la foc nu au fost reţinute, deoarece nu era în sarcina reclamantei să depisteze şi să constate necesitatea pereţilor rezistenţi la foc. Proiectul de amenajare a fost comandat de pârâtă, care a comunicat proiectantului toate datele, că proiectantul trebuia să ia în calcul şi să prevadă aceşti pereţi.

De altfel, reclamanta a înştiinţat pârâta asupra necesităţii executării pereţilor rezistenţi la foc, ceea ce a dus la prelungirea termenului de execuţie, însă aceasta nu din vina reclamantei.

Cât priveşte nesemnarea actului adiţional la contractul de antrepriză (dosar Tribunalul Bucureşti) de către pârâtă, s-a reţinut că, după o negociere concretizată în procesul-verbal din 28.10.2008, pârâta, din motive ce ţin de ea (renunţare la realizarea structurii Mediane), nu a dorit semnarea actului adiţional.

Motivul invocat de către pârâtă, respectiv că realizarea structurii mediane ar fi prelungit termenul de realizare a contractului, nu este temeinic, întrucât, prin procesul-verbal din 28.10.2008, s-au prevăzut şi alte lucrări suplimentare, ca protecţia la foc a pereţilor.

Tot în legătură cu modificarea proiectului şi prelungirea termenului de execuţie, însăşi pârâta arată că a emis două dispoziţii de şantier prin care modifică planurile de execuţie.

Cât priveşte apărările pârâtei în legătură cu procesul-verbal parţial din data de 16.01.2009 (dosar Tribunalul Sibiu vol. I), respectiv că nu s-au finalizat lucrările, s-a reţinut că s-a recomandat de către comisia de recepţie remedierea defecţiunilor.

S-a mai reţinut că, potrivit anexei la acest proces-verbal, un nr. de 55 de poziţii se referă la mici defecte, respectiv pete pe pereţi, urme şi doar finisări insuficiente la nişte pereţi. Rezultă astfel că lucrările au fost efectuate şi că cestea necesită doar remedierea unor defecţiuni.

Refuzul reclamantei de a efectua recepţia finală este justificat, atâta timp cât pârâta a primit situaţia de lucrări, comunicată în data de 21.01.2009, a făcut o plată parţială într-un cuantum destul de mare şi s-a opus a semna actele adiţionale comunicate de către reclamantă.

Referitor la solicitarea pârâtei de a se înlătura raportul de expertiză în construcţii, s-a reţinut că expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanţă, luând în considerare, în primul rând, procesul-verbal de recepţie parţială, apoi situaţiile de lucrări, precum şi documentele, proiectele depuse de părţi la dosar sau comunicate expertului.

Pe lângă acestea, nu este de neglijat nici opoziţia pârâtei la vizionarea spaţiului de către expert şi efectuarea măsurătorilor. Pârâta, după aceste tergiversări, a invocat faptul că nu se mai pot face măsurători, deoarece spaţiul a fost subînchiriat, demonstrând astfel că a făcut tot ce a fost posibil pentru a îngreuna efectuarea expertizei.

S-a mai reţinut că în cauză s-a efectuat şi o expertiză în instalaţii care a stabilit că reclamanta a efectuat lucrări în valoare de 64.738 Euro fără TVA.

Ca atare, s-a constatat că reclamanta are faţă de pârâtă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, constând în contravaloarea lucrărilor de finisare, modernizare a spaţiului deţinut cu chirie de către pârâtă.

Din concluziile celor două expertize rezultă un cuantum al pretenţiilor privind lucrările de construcţii şi instalaţii de 132.280,14 Euro fără TVA (67.548,14 Euro fără TVA lucrări construcţii plus 64.738 Euro fără TVA lucrări instalaţii).

Având în vedere că la data de 14.10.2008, pârâta a efectuat plata avansului în valoare de 234.646,50 RON, reprezentând contravaloarea a 56.355,6 Euro fără TVA, această sumă a fost scăzută din suma de 132.280,14 Euro fără TVA, rămânând o sumă de 78.080,14 Euro fără TVA, la care a fost obligată pârâta.

Suma de 76.799,62 RON, reprezentând rest de plată din factura fiscală nr. x/21.01.2009, este inclusă în suma totală a lucrărilor, calculată prin cele două expertize.

Luând în vedere clauzele contractuale referitoare la contractarea unor lucrări de către beneficiar cu anumiţi terţi, pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 53.222,75 RON, reprezentând contravaloarea mochetei comandată de pârâtă şi achitată de reclamantă către S.C. D. S.R.L. pe cale de executare silită.

În legătură cu cererea reconvenţională, instanţa de fond a reţinut că prin cererea reconvenţională s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 135.000, cu titlu de penalităţi de întârziere, conform art. 6.2 din contract.

S-a menţionat că finalizarea contractului era prevăzută la data de 24.10.2008. Penalităţile de întârziere sunt prevăzute în contract în cuantum de 1000 Euro pe zi de întârziere,pentru primele zile de întârziere, şi apoi 1500 Euro pe zi de întârziere.

Analizându-se cererea reconvenţională, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece culpa în prelungirea termenului de finalizare a lucrărilor aparţine pârâtei.

Pârâta nu a avut în vedere la comandarea proiectului de execuţie că pereţii trebuiau să fie rezistenţi la foc. Înştiinţarea despre acest lucru a făcut-o reclamanta, însă pentru realizarea acestor pereţi a fost necesar un timp mai mare de execuţie. De asemenea, contractarea de către beneficiar a unor lucrări cu diferiţi terţi a dus la întârzierea executării lucrărilor de către reclamantă, aceasta trebuind să aştepte terminarea unor lucrări de către terţi şi apoi să execute şi ea lucrările. O altă cauză care a avut ca efect întârzierea lucrărilor, o reprezintă solicitarea efectuării unor lucrări suplimentare de către pârâtă. Tot din culpa pârâtei, proprietarul spaţiului a dispus sistarea lucrărilor efectuate de către reclamantă, ceea ce a dus la efectuarea acestora cu întârziere. De asemenea, în condiţiile, cererilor de lucrări suplimentare, a modificărilor de proiect, în urma negocierilor privind preţul, termenul, materialele, pârâta a tergiversat semnarea actului adiţional, invocând chestiuni ce ţin de culpa sa, ca renunţarea la unele lucrări, executarea unor lucrări cu anumiţi terţi, etc. Tot în culpa pârâtei revine şi lipsa autorizaţiei de construire, care a fost obţinută pe parcurs.

Toate acestea constituie motive pentru care s-a constatat că neefectuarea lucrărilor la timp de către reclamantă a fost cauzată de către pârâtă, astfel că pretenţiile acesteia, constând în plata unor penalităţi de întârziere, sunt neîntemeiate.

Prin sentinţa nr. 238/2016 pronunţată în acelaşi dosar, Tribunalul Sibiu a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015 formulată de către pârâta S.C. B. S.A.. Totodată, a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015 pronunţată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 78.080,14 euro fără TVA, în echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând contravaloare lucrări efectuate.

Împotriva sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015 a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului şi schimbarea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum aceasta a fost precizată la termenul din data de 3.02.2010 şi admiterii cererii reconvenţionale formulată de pârâta reclamantă reconvenţională şi obligarea reclamantei pârâtă reconvenţională la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 2.1. din Contractul de antrepriză înregistrat la pârâta reclamantă reconvenţională sub nr. x/19.09.2008 şi la reclamanta pârâtă reconvenţională sub nr. x/19.09.2008, şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 255/2017 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 1074/C/2015 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010 şi, în consecinţă:

A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că:

A obligat pârâta S.C. B. S.A. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 47752,84 Euro fără TVA, în echivalent în RON la data plăţii reprezentând contravaloare lucrări; a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 53222,75 RON reprezentând contravaloare mochetă; totodată, a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 76799,62 RON şi a menţinut dispoziţia de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76799,62 RON reprezentând rest de plată din factura nr. x/21.01.2009.

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta reclamantă reconvenţională S.C. B. S.A. împotriva reclamantei-pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L. şi în consecinţă:

A obligat pârâta reconvenţională S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei-reconvenţionale suma de 79.500 Euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând penalităţi de întârziere; a obligat reclamanta pârâtă reconvenţională să plătească pârâtei reclamantă reconvenţională suma de 16.629,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale la fond după compensare; totodată a obligat intimata S.C. A. S.R.L., la plata sumei de 123.824,03 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi a respins cererea apelantei privind obligarea intimatei reclamante la plata sumei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă penalităţilor de întârziere, de la fond.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Critica de nelegalitate formulată de către apelanta pârâtă privind nesocotirea de către instanţa de fond a principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, prin aceea că a dispus obligarea sa la penalităţi de întârziere aferente sumei de 76.799,62 RON, a fost constatată întemeiată, întrucât reclamanta intimată nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată şi nici ulterior, în condiţiile art. 132 din C. proc. civ..de la 1865, obligarea pârâtei apelante la plata de penalităţi de întârziere.

Critica de netemeinicie ce se referă la greşita soluţionare de către instanţa fondului a excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, a fost găsită ca neîntemeiată. S-a reţinut că, într-adevăr, reclamanta intimată nu a comunicat pârâtei apelante o convocare la conciliere în care să menţioneze în mod expres pretenţiile sale, aşa cum se prevede la alin. (2) şi următoare al art. 7201 din C. proc. civ., însă în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti se regăsesc numeroase adrese din care rezultă că anterior promovării de către reclamanta intimată a cererii de chemare în judecată între părţi a existat o corespondenţă intensă referitor la pretenţiile reclamantei intimate ce decurg din executarea contractului de antrepriză încheiat cu pârâta apelantă, astfel că se poate aprecia că scopul avut în vedere de procedura concilierii prealabile a fost atins în cauză.

În ceea ce priveşte celelalte critici de netemeinicie, formulate de către pârâta apelantă, instanţa a constatat următoarele:

În baza contractului de antrepriză încheiat între părţi, intimata reclamantă s-a obligat să execute în folosul apelantei-pârâte lucrări de amenajare şi finisare a spaţiului de birouri, situat la etajul 8 al clădirii în construcţie, situată în Bucureşti, str. x, închiriat de aceasta din urmă, lucrări ce sunt menţionate în Anexa 1 la contract şi a căror valoare se ridică la suma de 187.852,07 euro.

Termenul de începere a lucrărilor s-a stabilit la data de 12.09.2008, iar termenul final pentru predarea lucrărilor a fost stabilit la data de 23.10.2008.

Conform probelor de la dosar, instanţa de apel a constatat, în ceea ce priveşte termenul de finalizare a lucrărilor, că, iniţial, prin contractul de antrepriză, termenul de finalizare a lucrărilor a fost stabilit la data de 23.10.2008, însă dat fiind faptul că pe parcursul derulării acestuia au apărut o serie de solicitări din partea beneficiarului lucrărilor, care au fost acceptate de către executantul acestora, ceea ce a condus atât la modificarea de cantităţi de lucrări, cât şi a termenului de finalizare a lucrărilor, aşa cum se reţine prin expertiza în construcţii efectuată în cauză de expertul tehnic G., iar prin Procesul-verbal încheiat cu ocazia întocmirii din 28.10.2008, părţile de comun acord, au stabilit că toate lucrările, inclusiv realizarea structurii mediane, la care s-a renunţat ulterior, să fie finalizate până la data de 18.11.2008, astfel că s-a realizat o modificare a termenului de finalizare a lucrărilor, care ulterior a fost stabilit la data de 18.11.2008.

Deoarece, aşa cum rezultă din adresele existente la dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Bucureşti, anterior împlinirii acestui termen, la data de 08.11.2008 şi 11.11.2008, în executarea contractului au apărut "dificultăţi tehnice", fiind emise dispoziţii de şantier, chiar dacă apelanta pârâtă, prin adresa comunicată intimatei-reclamante, apreciază că dificultatea acesteia nu justifică termenul de 10 zile propus de aceasta, instanţa a apreciat că, în condiţiile în care emiterea acestor dispoziţii de şantier este generată de solicitările apelantei-pârâte, o atare prelungire se justifică, astfel că termenul la care intimata-reclamantă trebuia să finalizeze lucrările asumate prin contractul de antrepriză încheiat cu apelanta-pârâtă era de 28.11.2008.

Ori, aşa cum rezultă din Procesul-verbal de recepţie parţială din 16.01.2009, la această dată lucrările de amenajare nu erau finalizate, situaţie în care părţile au convenit ca finalizarea lucrărilor nerealizate şi remedierea celor realizate cu defecte să se realizeze până la data de 23.01.2009.

Deşi, prin Adresa nr. x/23.01.2009, intimata-reclamantă a notificat apelantei pârâte faptul că din punctul său de vedere, cu excepţia montajului uşilor, lucrările sunt finalizate, instanţa nu poate reţine această susţinere ca întemeiată, în condiţiile în care intimata- reclamantă a refuzat invitaţia apelantei-pârâte de a se prezenta în data de 13.02.2009, ora 10:00 pentru a se face recepţia lucrărilor de amenajare, condiţionând predarea lucrărilor de rezolvarea situaţiei financiare dintre părţi şi încheierea unui act adiţional cu clauzele dorite de intimata-reclamantă, lucru cu care apelanta-pârâtă nu a fost de acord.

Referitor la modalitatea de plată a lucrărilor efectuate de către intimata-reclamantă, instanţa a constatat că, potrivit Cap. IV, pct. 4.1-4.5 din contractul de antrepriză, decontarea lucrărilor urma să se realizeze în baza unor situaţii de lucrări elaborate de antreprenorul general şi confirmate de beneficiar prin proces-verbal de recepţie. Situaţia de lucrări trebuia predată în termen de 3 zile de la recepţia lucrărilor, iar plata lucrărilor confirmate trebuia efectuată în 5 zile de la facturare. În cazul în care prin proces-verbal de recepţie sunt evidenţiate deficienţe, beneficiarul nu poate fi obligat să plătească valoarea totală a lucrărilor înainte de remedierea acestora de către antreprenorul general, configurată de către beneficiar. În acest caz, antreprenorul general va emite factura fiscală, după confirmarea de către beneficiar a remedierii deficienţelor, beneficiarul lucrărilor având obligaţia de a o deconta în termen de 5 zile lucrătoare. Prin urmare, atât timp cât printr-un alt proces-verbal nu s-a stabilit remedierea deficienţelor constatate prin Procesul-verbal nr. x din data de 16.01.2009, apelanta pârâtă nu putea fi obligată la plata facturilor fiscale emise de către intimata-pârâtă.

În ceea ce priveşte stabilirea valorii lucrărilor efectuate de către intimata reclamantă în baza contractului de antrepriză încheiat între părţi, se constată că prin expertiza tehnică în instalaţii, efectuată în cauză de către expertul tehnic H. şi prin completarea adusă acestuia s-a stabilit că valoarea lucrărilor de instalaţii executate incomplet sau cu defecte este de 8554,60 euro fără TVA, iar valoarea lucrărilor de instalaţii executate de către intimata-reclamantă este de 52.576,05 euro fără TVA.

Prin raportul de expertiză în construcţii efectuat de către expertul tehnic G. şi prin completarea adusă acestui raport s-a reţinut că Procesul-verbal de recepţie parţială din 16.01.2009 nu influenţează acest obiectiv, adică valoarea lucrărilor de construcţii real executate de către A. nu este influenţat de neconformităţile şi lucrările menţionate ca nefinalizate în acest proces-verbal, deoarece nu s-a întocmit o listă de cantităţi de lucrări nefinalizate sau care trebuie remediate cu privire la preţurile şi valorile rezultate din Anexa 1-Ofertă lucrări, care să fie acceptată şi configurată de către părţi, astfel că nu se poate certifica în mod ferm că au fost executate lucrări de construcţii care nu corespund în totalitate calitativ şi care, din cauza deficienţelor, nu pot fi utilizate în scopul pentru care s-au executat, astfel că valoarea lucrărilor de construcţii a fost stabilită incluzând lucrările suplimentare şi scăzându-se valoarea lucrărilor la care s-a renunţat, fără a se ţine seama de existenţa unor lucrări nefinalizate sau realizate defectuos, la suma de 137.891,41 RON.

Prin urmare, instanţa a reţinut că în situaţia lucrărilor de construcţii, spre deosebire de cele de instalaţii, întrucât la momentul încheierii procesului-verbal de recepţie parţială din 16.01.2009, nu s-a întocmit o listă de cantităţi de lucrări nefinalizare sau care trebuie remediate prin raportare la preţurile şi valorile rezultate din Anexa 1-Ofertă lucrări, nici expertul tehnic G., şi nici expertul tehnic desemnat să efectueze expertiza tehnică în construcţii la fond nu au fost în măsură să stabilească valoarea lucrărilor nefinalizate sau realizate defectuos.

Deoarece, conform procesului-verbal de recepţie parţială nr. x din 16.01.2009, semnat de ambele părţi, rezultă existenţa unor lucrări nefinalizate şi a unor lucrări realizate defectuos, fapt confirmat şi prin Situaţia de lucrări, depusă la dosarul nr. x/31.09. 2009 al Tribunalului Bucureşti la raportul de contraexpertiză în construcţii, rezultă că la data încheierii Procesului-verbal nr. x/16.01.2009, produsele şi lucrările de compartimentare spaţiului în valoare de 62.984,68 euro, fără TVA, erau executate în procent de 95,36%, ceea ce reprezintă o valoare de 60.060,01 euro, produsele şi lucrările tavane, în valoare de 6.487,20 euro, erau executate în procent de 95%, ceea ce reprezintă o valoare de 6162,84 euro, rezultă o diferenţă de valoare de 3249,03 euro fără TVA lucrări nerealizate(2924,67 euro lucrări compartimentare spaţiu şi 324,36 euro lucrări tavane) faţă de valoarea valoarea acestor lucrări stabilită prin contract, la care se adaugă suma de 5762,40 euro fără TVA, reprezentând contravaloarea_suprafeţei de 267 mp pereţi neexecutaţi, ca urmare a executării pereţilor la înălţimea de 2,85, în loc de 3,45 mp(din pardoseală simplă până în placa de beton), aşa cum se prevede în anexa la contractul de antrepriză, instanţa va avea în vedere valoarea de 9.011,43 euro fără TVA pentru lucrările construcţii nerealizate de către intimata reclamantă sau realizate cu defecte.

Prin urmare, din valoarea de 137.891,41 euro fără TVA, stabilită prin expertiza în construcţii ca fiind valoare lucrări de construcţii, se va scădea suma de 9.011,43 euro, reprezentând lucrări de construcţii nerealizate sau realizate în mod defectuos, rezultând suma de 128.879,98 euro, pe care instanţa o va avea în vedere ca fiind valoarea lucrărilor de construcţii realizate de către intimata reclamantă în baza contractului de antrepriză în folosul apelantei intimate.

Însumând valoarea de 128.879,98 euro, reprezentând valoarea lucrărilor de construcţii executate, cu valoarea de 52.576,05 euro, reprezentând valoarea lucrărilor de instalaţii executate, rezultă o valoare totală a lucrărilor realizate de către intimata reclamantă de 181.456,03 euro fără TVA.

Întrucât până la data introducerii cererii de chemare în judecată de către intimata reclamantă, apelanta-pârâtă a achitat, potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expertul contabil I. suma de 531.265,15 RON, cu TVA (244.646,5 RON achitaţi în 14.10.2008, 107.419,52 RON achitaţi în 14.01.2009 şi 179199,13 RON achitaţi în 22.01.2009), ceea ce reprezintă echivalentul sumei de 133.703,19 euro cu TVA, la un curs euro la data de 13.10.2009 de 4,28 RON, rezultă o diferenţă de lucrări executate de către intimata-reclamantă şi neachitate de către apelanta pârâtă de 47.752,84 euro fără TVA, astfel că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea apelantei-pârâte la plata sumei de 78.080,14 euro, cu titlu de contravaloare lucrări neachitate.

Sumele executate silit în cadrul procedurii de executare începute de către intimata-reclamantă în baza sentinţei instanţei de fond nu au fost luate în considerare la stabilirea valorii lucrărilor neachitate de apelanta reclamantă, situaţia acestora urmând a fi clarificată în procedura de executare silită ce se desfăşoară între părţi.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a obligat apelanta pârâtă la plata sumei de 53.222,75 RON cu titlu de contravaloare mochetă. Aceasta deoarece, în primul rând, prin cererea formulată, intimata reclamantă nu a solicitat această sumă cu titlu de contravaloare mochetă, ci, aşa cum rezultă din precizarea de cerere depusă la termenul din data de 03.02.2009, suma de 53.222,75 RON a fost solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată, stabilite prin Somaţia de plata nr. x/18.01.2010 emisă de executorul judecătoresc J.. În al doilea rând, aceasta provine dintr-un contract pe care intimata reclamantă l-a încheiat cu S.C. D. S.R.L., contract în care apelanta pârâtă nu este parte. Chiar dacă mocheta urma să fie folosită pentru realizarea lucrărilor de amenajare la spaţiul închiriat de către apelanta pârâtă, consecinţele nerespectării de către intimata reclamantă a obligaţiilor proprii faţă de furnizori nu se pot răsfrânge asupra apelantei pârâte, dat fiind efectul relativ al obligaţiilor contractuale.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, se constată, aşa cum s-a precizat în cele de mai sus, că intimata pârâtă reconvenţională avea obligaţia de a finaliza lucrările până cel mai târziu la data de 28.11.2008.

Prin contractul de antrepriză, s-a stipulat la Cap. VI- Răspundere contractuală, pct. 6.2, pentru nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor plata unor penalităţi de întârziere de către intimata pârâtă reconvenţională de 1000 euro, pentru fiecare zi de întârziere, în primele 15 zile de întârziere, respectiv 1500 euro, pentru fiecare zi întârziere, ulterioară primelor 15 zile şi până la finalizarea lucrărilor. Dat fiind că intimata pârâtă reconvenţională nu a finalizat lucrările de amenajare la care s-a obligat până la împlinirea termenului menţionat, în conformitate cu prevederile contractuale, aceasta datorează penalităţi de întârziere începând cu data de 29.11.2008 şi până la data de 25.01.209, când apelanta reclamantă reconvenţională a reziliat, prin Adresa nr. x/27.02.2009, contractul de antrepriză, penalităţi care pentru primele 15 zile sunt în sumă de 15.000 euro, iar pentru restul de zile până la data de 25.01.2009 sunt în sumă de 64.500 euro, rezultând un total de 79.500 euro, sumă pe care va fi obligată intimata- pârâtă reconvenţională să o plătească apelantei-reclamante reconvenţionale.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată de la fond, instanţa a constatat că, în condiţiile admiterii în parte atât a acţiunii principale, cât şi a cererii reconvenţionale, în temeiul art. 276 din C. proc. civ., va proceda la compensarea acestora până la concurenţa sumei mai mici. Cheltuielile de judecată efectuate la fond de către reclamanta pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L. constau în onorariu de avocat în sumă de 25.257 RON, onorariu expert construcţii în sumă de 4200 RON, onorariu expert instalaţii în sumă de 5592 RON, taxă judiciară de timbru în sumă de 5707,90 RON, calculată proporţional cu admiterea acţiunii, şi timbru judiciar în sumă de 5 RON, în total 40761,9 RON.

Cheltuieli de judecată efectuat la fond de către pârâta reclamantă reconvenţională S.C. B. S.A. constau în taxă judiciară de timbru, calculată proporţional cu admiterea acţiunii reconvenţionale, în sumă de 7386,4 RON, timbru judiciar de 5 RON şi onorariu de avocat de 50.000 RON, redus în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în total 57.391,4 RON.

Ca urmare, va fi obligată reclamanta pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L. să plătească pârâtei reclamante reconvenţionale suma de 16.629,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, după compensare.

Partea căzută în pretenţii în apel este intimata reclamantă S.C. A. S.R.L., astfel că aceasta va fi obligată să plătească apelantei pârâte S.C. B. S.A. cheltuieli de judecată făcute în apel, în sumă totală de 123.824,03 RON, ce constau în taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar în sumă totală de 94.344 RON, onorariu expert construcţii în sumă de 11.910 RON, onorariu expert în instalaţii în sumă de 11.710 RON cheltuieli de deplasare a expertului în instalaţii în sumă de 1960 RON, onorariu expert contabil în sumă de 3900 RON şi onorariu de avocat în sumă de 29.480 RON.

În ceea ce priveşte cererea formulată de către apelanta pârâtă S.C. B. S.A. de obligare a intimatei reclamante la plata sumei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă penalităţilor de întârziere, de la fond, se constată, aşa cum s-a arătat mai sus, că intimata reclamantă a solicitat obligarea apelantei pârâte la plata penalităţilor de întârziere prin concluzii scrise, depuse după închiderea dezbaterilor. Pentru considerentele ce au fost expuse cu prilejul analizării criticii de apel ce se referă la greşita obligare a apelantei pârâte la plata penalităţilor de întârziere în favoarea intimatei reclamante, se impunea ca judecătorului fondului să constate că cererea a fost formulată după închiderea dezbaterilor şi că nu a fost investit în mod legal cu soluţionarea acesteia. Faptul că cererea intimatei reclamante a fost soluţionată totuşi de instanţa de fond, hotărârea fiind susceptibilă de a fi reformată sub acest aspect, nu constituie un motiv întemeiat pentru a se considera de către instanţa de apel că pentru faza fondului taxa judiciară nu a fost plătită în cuantumul legal, astfel încât să dispună obligarea intimatei reclamante la plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii prin care a solicitat obligarea apelantei pârâte la plata de penalităţi de întârziere.

Împotriva deciziei nr. 255/2017 din 24 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.C A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe; modificarea deciziei recurate, admiterea in parte a apelului, schimbarea in parte a sentinţei apelate doar in sensul inlaturarii obligării pârâtei la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 76.799,62 RON, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a susţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că, deşi apelanta-parata B. S.A. nu a cerut cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat, instanţa a obligat-o la plata sumei de 29.480 RON cu titlu de onorariu de avocat în apel.

A mai susţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârea fie nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fie cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

In ceea ce priveşte admiterea cererii reconventionale, recurenta-reclamantă a arătat, în sinteză, că instanţa de apel nu a analizat integral apărările sale referitoare la cauzele depăşirii termenului de finalizare a lucrărilor, pronunţând o hotărâre nemotivată.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel, fara nicio motivare, a schimbat înţelesul lămurit si vădit neîndoielnic al procesului-verbal din data de 16.01.2009, arătând ca din acesta rezultă ca la acea data lucrările de amenajare nu erau finalizate.

În continuare, recurenta-reclamantă a mai arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea legii, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 969 C. civ. vechi. În acest sens s-a susţinut că a fost ignorat acordul părţilor in ceea ce priveşte durata de execuţie a lucrărilor contractate, iar consecinţa acestei ignorări este că a stabilit, in mod arbitrar, că data de finalizare a lucrărilor contractate ar fi trebuit să fie 28.11.2008, că reclamanta ar fi fost in culpa întârziind in executarea contractului, cu consecinţa admiterii cererii reconventionale.

În argumentarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a mai arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greşită a cel puţin următoarelor dispoziţii legale: art. 1169 şi urm. vechiul C. civ., în sensul că, fiind o chestiune de fapt, remedierea deficienţelor poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv prezumţii, iar nu doar prin înscrisuri; art. 969 alin. (1), (97)0, 1073 vechiul C. civ., din care rezulta ca executarea obligaţiei nu depinde de simpla voinţa a debitorului, care nu se poate exonera de obligaţia de plata a lucrărilor prin simpla nesemnare a procesului-verbal de constatare a efectuării remedierilor.

Intimata-pârâta S.C. B. S.A., în insolvenţă, a depus, la 6 noiembrie 2017, întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei atacate.

La 1 februarie 2018, în şedinţă publică, intimata-pârâtă S.C. B. S.A., în insolvenţă, a depus o cerere de încetare a acţiunii civile judiciare, întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

În motivarea acestei cereri s-a arătat că, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, la data de 27 martie 2017, deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de pârâtă, încheiere care a rămas definitivă prin neapelare, subliniindu-se, în sinteză, că nu este incidentă situaţia de excepţie prevăzută de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 şi nici nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

În şedinţa publică din 1 februarie 2018 a fost pusă în discuţia părţilor cererea de încetare a acţiunii civile judiciare, întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, formulată de intimata-pârâtă S.C. B. S.A., în insolvenţă.

Luând în examinare, cu prioritate, cererea formulată de intimata-pârâtă, întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte va constata încetarea acţiunii formulate de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR K. S.P.R.L. în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte constată că, prin încheierea de Şedinţă din Camera de Consiliu de la 27 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Prahova, secţia a II-a Civiă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei formulată de debitoarea S.C. B. S.A., soluţie rămasă definitivă prin neapelare, astfel cum rezultă din dovada depusă la dosar.

În raport cu această împrejurare şi cu obiectul acţiunii judiciare formulate de reclamantă, ce vizează realizarea creanţelor asupra averii debitoarei, constatând că procedura insolvenţei pârâtei a fost deschisă sub imperiul Legii nr. 85/2014, se reţine încidenţa în cauză a art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Prin urmare, în cazul în care, pe parcursul acţiunii judiciare având ca obiect realizarea creanţelor asupra averii debitorului, se dispune deschiderea procedurii insolvenţei faţă de acesta din urmă se suspendă de drept acţiunea, însă această suspendare este numai provizorie, în cazul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, efectele sale producându-se numai până la respectivul moment, după care acţiunea judiciară încetează.

În speţă, este de menţionat că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei a rămas definitivă prin neapelare, la data de 27 martie 2017, astfel că nu se poate susţine cu temei aserţiunea recurentei privind prematuritatea cererii de încetare a acţiunii civile, motivat de faptul că, în prealabil, trebuia să se constate suspendarea de drept. Pe cale de consecinţă, apărările recurentei vor fi înlăturate, fiind depăşit acest moment procesual.

Aşa cum s-a arătat anterior, dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, teza finală, prevăd că "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Cum Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, creditorul are ca unică posibilitate de a-şi recupera creanţa mijloacele prevăzute de lege în procedura insolvenţei, respectiv de a formula o declaraţie de creanţă, conform dispoziţiilor acestui act normativ.

Reţinând că, potrivit tezei finale a textului legal mai sus citat, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, acţiunea judiciară declanşată încetează şi, având în vedere că toate creanţele împotriva debitorului pot fi valorificate împotriva acestuia numai în cadrul procedurii unice a insolvenţei, în cauză, nu mai subzistă nicio raţiune pentru a fi continuată acţiunea judiciară declanşată anterior.

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate şi reţinând că, prin încheierea din 27 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a Civiă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea S.C. B. S.A., Înalta Curte va constata încetarea acţiunii formulată de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR K. S.P.R.L.

Faţă de soluţia juridică dispusă, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează acţiunea formulată de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR K. S.P.R.L.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.