Determination of material jurisdiction for civil appeals against Tribunal decisions based on the hierarchical judicial structure

Şedinţa publică din data de 24 mai 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr. x/2015 la 17.12.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii B. şi C., pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la desfiinţarea construcţiilor ilegale care o prejudiciază.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 44 din Constituţia României, art. 8 din Convenţia europeana a drepturilor omului. art. 563, 582, 587 alin(2), 603, 612, 615, 664. 1349, 1357, 1381 C. civ., art. 2 din OMS 536/1997. coroborate cu dispoziţiile 430 alin(1) si (2), 431 alin(2), 432 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă mai sus menţionată, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei, A., şi au fost obligaţi pârâţii la refacerea zidului din piatră în lungime de 3 m, lăţime 0,3 m şi înălţime 0,5 m şi a gardului de sârmă edificat pe acesta, zid situat în grădina aferentă casei, pe latura de sud a terenului reclamantei, şi la modificarea acoperişului imobilului nostru la forma din proiectul nr. 289/2012. Instanţa a reţinut că măsura desfiinţării construcţiilor este excesivă şi nejustificată.

Împotriva sentinţei civile nr. 112/13.04.2016 pronunţată de Judecătoria Orşova în dosar nr. x/2015 a formulat apel reclamanta A., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 14.06.2016, sub nr. x/2015.

Prin decizia nr. 1095/A/13.10.2016 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosar nr. x/2015 a fost admis apelul declarat de reclamanta A., anulată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orşova la 21.11.2016 sub nr. x/2015*.

Judecătoria Orşova prin hotărârea supusă apelului a admis în parte acţiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C.; au fost obligaţi pârâţii B. şi C. să desfiinţeze construcţia mansardă edificată la imobilul din Orşova, str. x, jud. Mehedinţi, contrar autorizaţiei de construcţie nr. x/10.01.2013 şi documentaţiei tehnice de P+1E şi extindere, urmând să o readucă la forma iniţială de luminator conform documentaţiei tehnice; a fost respins ca neîntemeiat petitul reclamantei cu privire la revendicare teren; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâţilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta A. şi pârâţii B. şi C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul Mehedinţi, secţia I Civilă prin decizia 1071/A din 11 decembrie 2017 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-pârâţi B. şi C., împotriva sentinţei civile nr. 134/05.04.2017 pronunţată de Judecătoria Orşova.

A admis apelul formulat de apelanta-reclamantă, continuată de moştenitorii D. şi E., împotriva sentinţei civile nr. 134/05.04.2017 pronunţată de Judecătoria Orşova, având ca obiect obligaţie de a face.

A schimbat sentinţa.

A admis acţiunea.

A obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă apelanţilor-reclamanţi suprafaţa de 3,34 mp, teren curţi-construcţii situată în mun. Orşova, delimitată pe schiţa anexă nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert F. în dosar nr. x/2013 al Judecătoriei Orşova între punctele 9,10,11,12, precum şi să procedeze la demolarea construcţiei edificate de aceştia în str. x, mun. Orşova, după obţinerea autorizaţiilor de demolare prevăzute de lege, într-un termen de maxim 6 luni de la data pronunţării prezentei.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs recurenţii-pârâţi C. şi B., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia I Civilă.

Prin adresa emisă la 22.02.2018, Tribunalului Mehedinţi, secţia I Civilă a înaintat dosarul având ca obiect recursul declarat de recurenţii-reclamanţi recurenţii-pârâţi C. şi B., împotriva deciziei civile nr. 1071/A din 11 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I Civilă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 02.03.2018.

La termenul de judecată din 24.05.2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Craiova.

Este adevărat că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.

Trebuie subliniat că, nu doar în cazul competenţei materiale a curţii de apel ca instanţă de recurs este reglementată condiţionarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanţelor de control judiciar de a judeca, ca instanţe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curţile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. şi pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Această ierarhie instituţională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât şi din art. 94 - 97 C. proc. civ.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, instanţa competentă de a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Craiova, secţia I Civilă, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel, respectiv Tribunalul Mehedinţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-pârâţi C. şi B., în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi E. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1071/A din 11 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2018.