Annulment appeal over 1996 sale with usufruct and inheritance certificates referred to Suceava Court of Appeal on material incompetence.

Şedinţa publică din data de 24 mai 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi sub nr. x/2015 la data de 17.03.2015 reclamanţii A., B., C., D., E. i-au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâţii F., G., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea contractului de vânzare - cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub nr. x din data de 25 ianuarie 1996, ca lovit de nulitate absolută; anularea Certificatelor de moştenitor: nr. x din data de 8.11 2012; nr. 886 din data de 2.10.1987; nr. din data de 17.08.2005; ca lovite de nulitate absolută.

În drept reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea în baza art. art. 111 C. proc. civ. si art. 966 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1793/17.06.2016 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, s-a respins acţiunea civilă, privind pe reclamanţii A., B., C., D., E. - decedată - moştenitori fiind H., I. şi J., şi pârâţii F., G. având ca obiect anulare contract de vânzare cumpărare şi certificate de moştenitor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A., B., C., D., H., I. şi J. aducându-i critici pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul Suceava, secţia I Civilă prin decizia nr. 1073 din 29 septembrie 2017 a respins apelul formulat de reclamanţii A., B., C., D., H., I., şi J., împotriva sentinţei civile nr. 1793 din data de 17.06.2016 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, intimaţi fiind pârâţii F., şi G., ca nefondat.

A obligat apelanţii-reclamanţi, în solidar, să achite intimaţilor-pârâţi F. şi G. suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs recurenţii-reclamanţi D., C., A., H., I., J., şi B., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I Civilă.

Prin adresa emisă la 14.03.2018, Tribunalului Suceava, secţia I Civilă a înaintat dosarul având ca obiect recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., C., A., H., I., J., şi B., împotriva deciziei civile nr. 1073/2017 din 29 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I Civilă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15.03.2018.

La termenul de judecată din 24.05.2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Suceava.

Este adevărat că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.

Trebuie subliniat că, nu doar în cazul competenţei materiale a curţii de apel ca instanţă de recurs este reglementată condiţionarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanţelor de control judiciar de a judeca, ca instanţe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curţile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. şi pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Această ierarhie instituţională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât şi din art. 94 - 97 C. proc. civ.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, instanţa competentă de a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Suceava, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel, respectiv Tribunalul Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-reclamanţi D., C., A., H., I., J., şi B. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi F. şi G. împotriva deciziei nr. 1073/2017 din 29 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2018.