Competence of appellate court for appeal against tribunal decision; High Court declined jurisdiction in favor of Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 24 mai 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3462/11.04.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2014 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B..

În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 563 C. civ. ce reglementează acţiunea în revendicare şi pe art. 941 C. civ.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A. solicitând schimbarea în tot a sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtului la restituirea celor 110 tablouri achiziţionate cu ocazia perfectării contractului de vânzare cumpărare a hotelului C. iar, în subsidiar, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 60.000 RON cu titlu de despăgubire.

Tribunalul Braşov, secţia I Civilă a respins, cu majoritate, cererea de apel formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B., împotriva sentinţei civile nr. 3462/11.04.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2014, pe care a menţinut-o.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I Civilă.

Prin adresa emisă la 09.03.2018, Tribunalul Braşov, secţia I Civilă a înaintat dosarul având ca obiect recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., împotriva deciziei civile nr. 1960/Ap din 14.12.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I Civilă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14.03.2018.

La termenul de judecată din 24.05.2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Braşov.

Este adevărat că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.

Trebuie subliniat că, nu doar în cazul competenţei materiale a curţii de apel ca instanţă de recurs este reglementată condiţionarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanţelor de control judiciar de a judeca, ca instanţe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curţile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. şi pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Această ierarhie instituţională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât şi din art. 94 - 97 C. proc. civ.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, instanţa competentă de a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Braşov, secţia I Civilă, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel, respectiv Tribunalul Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. în contradictoriu cu intimatul-pârât B. în contradictoriu cu intimatul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 1960/Ap din 14 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă în favoarea Curţii de Apel BraşovBRAŞOV BRAŞOV BRAŞOV.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2018.