Inadmissibility of cassation for civil claims under 1,000,000 RON despite subsequent unconstitutionality declaration

Şedinţa publică din data de 23 mai 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 23.04.2015, reclamanta A. a solicitat instanţei: să constate nulitatea absolută a Convenţiei autentificate sub nr. x din 19.11.2004 la BNP B. din Comuna Jilava; să constate nulitatea absolută a Convenţiei autentificate sub nr. x din 19.11.2004 la BNP B. din Comuna Jilava; să constate nulitatea absolută a Contractului de cesiune de drepturi ale proprietăţii litigioase autentificat sub nr. x din 21.04.2011 la BNP B. şi C. din Comuna Jilava, cu privire la imobilul teren situat în comuna Corbeanca, sat Tamas, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, număr cadastral x, carte funciară x a localităţii Corbeanca şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.

Reclamanta a indicat valoarea pretenţiilor sale la suma de 505.026,00 RON.

La solicitarea instanţei, reclamanta a depus la data de 02.06.2015, lămuriri prin care a arătat că valoarea pretenţiilor sale este după cum urmează: pentru Contractul de cesiune de drepturi ale proprietăţii litigioase autentificat sub nr. x din 21.04.2011 la BNP B. şi C. din Comuna Jilava, cu privire la imobilul teren situat în comuna Corbeanca, sat Tamas, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, număr cadastral x, carte funciară x a localităţii Corbeanca - 252.513 RON; pentru Convenţia autentificată sub nr. x din 19.11.2004 la BNP B. din Comuna Jilava - 126.256,5 RON; pentru Convenţia autentificată sub nr. x din 19.11.2004 la BNP B. din Comuna Jilava - 138.499,5 RON.

La data de 27.10.2015 reclamanta şi-a completat acţiunea în sensul că a solicitat instanţei şi constatarea nulităţii absolute a Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x la Notariatul de stat al Sectorului Agricol Ilfov pentru preţul neserios al acestui act, arătând că preţul de 500 RON menţionat în antecontractul de vânzare cumpărare cu privire la suprafaţa de 19100 mp este unul neserios, cu mult inferior imobilelor asemănătoare la data convenţiei.

Pârâţii D., E., F. şi G. au formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care au invocat excepţia lipsei de interes, faţă de prevederile art. 32 alin. (1) C. proc. civ., excepţia puterii de lucru judecat, faţă de prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de la data de 08.12.2015 s-au respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei de interes şi autorităţii de lucru judecat.

Prin sentinţa civilă nr. 2603F din 11 ocrtombrie 2016, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis excepţia puterii de lucru judecat, a respins cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii S.C. H. S.R.L., D. şi E., F. şi G. ca fiind sub putere de lucru judecat, a obligat reclamanta la plata către pârâţii F. şi G. a sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată, la plata către pârâţii D. şi E. a sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată şi la plata către pârâta S.C. H. S.R.L. a sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată, iar în temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 ajutorul public judiciar acordat reclamantei a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel.

Pârâta S.C. H. S.R.L. a depus întâmpinare şi apel incident, solicitând respingerea apelului reclamantei, ca nefondat, admiterea apelului incident formulat împotriva încheierii pronunţate la data de 08.12.2015 şi, pe cale de consecinţă, anularea încheierii apelate, admiterea excepţiilor invocate şi respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 537 A din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a fost respins ca nefondat apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A.. A fost admis apelul incident formulat de apelanta-pârâtă S.C. H. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2603/F/11.10.2016 şi a încheierii de la data de 8.12.2015 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2015. Au fost schimbate în parte încheierea şi sentinţa apelate în sensul că: s-a admis excepţia lipsei de interes a cererii de constatare a nulităţii actelor juridice subsecvente antecontractului de vânzare-cumpărare şi s-a respins cererea privind aceste acte ca lipsită de interes. S-au menţinut celelalte dispoziţii. A fost obligată apelanta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în apel, respectiv, suma de 1550 RON către apelanta-pârâtă S.C. H. S.R.L., suma de 1000 RON către intimatul-pârât D. şi suma de 1000 RON către intimatul-pârât F. - cheltuieli de judecată reduse, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva deciziei civile nr. 537 A din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, reclamanta A. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Intimaţii - pârâţi F., G., D. şi E., au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia nulităţii acestuia, solicitând în principal admiterea excepţiei netimbrării recursului şi, în consecinţă, anularea acestuia, iar, în subsidiar, admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului şi, în consecinţă, respingerea recursului, ca inadmisibil. În situaţia în care se va trece peste cele două excepţii, au solicitat constatarea nulităţii recursului, faţă de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. În situaţia respingerii tuturor excepţiilor invocate au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 martie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Intimaţii - pârâţi F., G., D. şi E. au depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, susţinând, în esenţă, inadmisibilitatea recursului. Au solicitat şi cheltuieli de judecată, anexând în acest sens înscrisuri doveditoare.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termenul fiind prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii şi valoarea lui după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani (...).

Se reţine că reclamanta a indicat valoarea pretenţiilor sale la suma de 505.026 RON, conform art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., astfel că, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că recursul nu este admisibil, întrucât valoarea totală a pretenţiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de I. în Dosarul nr. x/2014 şi de J. şi K. în Dosarul nr. x/2013 ale Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, constatându-se că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.

În temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Pentru procesele în curs, nesoluţionate definitiv, Decizia Curţii Constituţionale îşi produce efectele numai în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege respectiv, anterior pronunţării Curţii Constituţionale, iar excepţia a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 223/2012, Decizia Curţii Constituţionale nr. 100/1999). Curtea Constituţională a reţinut că o decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate are efecte şi pentru trecut în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părţilor din cauza în care excepţia a fost admisă, cât şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepţie respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituţional de mai multe ori (Decizia Curţii Constituţionale nr. 866/2015).

Se reţine că în cadrul dosarului de faţă, anterior declarării neconstituţionalităţii textului, nu a fost invocată nici de părţi, nici de instanţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituţionale prin decizia nr. 369/2017 şi, în consecinţă, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepţie de neconstituţionalitate.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Se reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 23 aprilie 2015, aşadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Totodată, se reţine prioritatea analizării excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, ceea ce face inutilă analizarea celorlalte excepţii invocate.

Pentru raţiunile înfăţişate, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 537 A din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Constatând culpa procesuală a reclamantei A. în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimaţilor - pârâţi F., G., D. şi E. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acestora, în sensul obligării recurentei-reclamante A. la plata sumei de 4500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii-pârâţi F. şi G. şi la plata sumei de 4500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii-pârâţi D. şi E., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 537 A din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 4500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii-pârâţi F. şi G. şi la plata sumei de 4500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii-pârâţi D. şi E..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2018.