Lease extension dispute; cassation appeal annulled for failure to meet illegality grounds

Şedinţa publică din data de 23 mai 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă sub nr. x/2014, reclamantul Municipiul Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., ca instanţa să constate prelungirea de drept a contractului de închiriere nr. x/11.12.2009 pentru perioada 10.12.2013- 01.10.2014.

Reclamantul a susţinut că revine Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă competenţa soluţionării cauzei.

Valoarea obiectului cererii de chemare în judecată a fost evaluată la valoarea de 10.020.246,267 RON.

Prin încheierea pronunţată la data de 02.09.2014 Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă a constatat necompetenţa funcţională a judecătorului sindic cu privire la soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea cauzei secţiei a VI a Civilă a Tribunalului Bucureşti, competentă să soluţioneze cauzele privind litigiile cu profesionişti.

Pe rolul secţiei a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti cauza s-a înregistrat la data de 10.09.2014 sub nr. x/2014*.

Prin încheierea de şedinţă din 26.11.2014 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. x/2014, disjuns din dosarul nr. x/2014, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect acţiune în constatarea prelungirii de drept a contractului de închiriere nr. x/11.12.2009 formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. şi înaintarea dosarului către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru judecarea unitară a cererii în dosarul nr. x/2014, în urma admiterii excepţiei litispendenţei între cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2014 şi cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2014, prin încheierea de şedinţă din 26.11.2014.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.10.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocată de reclamantul Municipiul Bucureşti şi excepţia inadmisibilităţii invocate prin întâmpinare de către S.C. A. S.R.L., precum şi cererea de suspendare a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 4171 din 14 iulie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea principală formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. S.P.R.L., a constatat prelungirea de drept a contractului de închiriere nr. x/11.12.2009 pentru perioada 10.12.2013-01.10.2014 şi a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională.

Împotriva considerentelor sentinţei civile nr. 4171 din 14 iulie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 397A din 23 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul formulat de apelantul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva considerentelor sentinţei civile nr. 4171/14.07.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele A. S.R.L. prin administrator special B. şi A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.P.R.L. Au fost înlăturate considerentele sentinţei civile apelate cuprinse în ultimul paragraf.

Împotriva deciziei civile nr. 397A din 23 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, S.C. A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator special B. a declarat recurs.

În motivare, recurenta-pârâtă se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ.

În opinia recurentei-pârâte, se încadrează în textul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi cenzurarea dreptului judecătorului de a-şi exercita rolul activ în componenţa prevăzută de art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, apreciază recurenta, instanţa de apel a analizat extrem de rigid situaţia dedusă judecăţii, rezumându-se la a reţine că obiect al cauzei a făcut doar solicitarea reconvenţională de a fi acordată contravaloarea lipsei de folosinţă pe temeiul răspunderii delictuale. Mai mult, se afirmă inexact că intimata s-ar fi apărat doar cu privire la acest aspect. În realitate, din poziţiile exprimate de ambele părţi prin actele procedurale depuse în faţa primei instanţe, rezultă că aceasta din urmă a fost sesizată cu o situaţie de fapt mult mai complexă.

Prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. impuneau ca toate recunoaşterile ce au făcut obiectul dezbaterilor să îşi găsească loc în cuprinsul sentinţei tribunalului. Subliniază că problematica remunerării folosinţei (indiferent dacă ea constă în chirie ori lipsă de folosinţă) nu a reprezentat o chestiune pasageră, ci una dedusă în mod nemijlocit judecăţii, temeiul juridic al recuperării fiind o chestiune distinctă.

Totodată, recurenta consideră că instanţa de apel a cenzurat un considerent valabil pentru raţiuni străine de pricină, printr-o motivare eronată, aspect ce atrage incidenţa art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, susţine că instanţa de apel a manifestat o evidentă superficialitate în acceptarea tezelor Municipiului Bucureşti, fără a analiza în profunzime obiectul celor două dosare (şi eventualele implicaţii ale menţinerii soluţiei din prezenta cauză asupra acestora).

Instanţa de apel nu explică pentru ce raţiuni în considerarea chiriei plătite ca fiind parte din preţul imobilul (ipoteză oricum absurdă şi infirmată la rândul său prin soluţia pronunţată în fond în dosarul x/2014) ar invalida reţinerea instanţei de fond potrivit căreia aceasta este datorată pentru perioada prelungită. În realitate între cele două soluţii (una, teoretică) nu există nici conflict de ordin temporal, din moment ce efectele unei hotărâri de pronunţare a unui contract de vânzare-cumpărare (soluţie ilogică, aşa cum a menţionat) s-ar produce de la data pronunţării (moment ulterior datei naşterii obligaţiei Municipiului Bucureşti de a plăti chiria pentru perioada prelungită).

Sub un ultimul aspect, apreciază că instanţa de apel ignoră elemente intrate în puterea de lucru judecat ca urmare a neexercitării apelului de către Municipiul Bucureşti, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut la art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Există două elemente importante de la care trebuie plecat în analiza acestui viciu al deciziei instanţei de apel.

Primul este împrejurarea că instanţa de fond a fost în imposibilitate de a ne acorda sumele pretinse cu titlu de lipsă de folosinţă doar pe motivul stabilirii în prealabil a existenţei unui raport contractual, iar nu in funcţie de alte impedimente (natura gratuită a contractului, lipsa calităţii de locator, plata anterioară, compensare, stingerea creanţei în orice alt mod etc.).

Cel de-al doilea este dat de absenţa oricărei critici din partea A. ori a Municipiului Bucureşti cu privire la naşterea unei obligaţii corelative ca urmare a naturii remunerate a contractului de închiriere/exercitării folosinţei, indiferent că subzistă pe tărâm contractual ori delictual.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei apelate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre o nouă judecată a apelului Curţii de Apel Bucureşti.

Intimatul-reclamant Municipiul Bucureşti prin Primar General a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare.

Întrucât cererea de recurs a fost formulată de S.C. A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator special B., cererea fiind semnată şi ştampilată de avocat D. cu împuternicire avocaţială acordată de administratorul special B., prin rezoluţie s-a pus în vedere administratorului judiciar C. S.P.R.L. al S.C. A. S.R.L. să precizeze dacă îşi însuşeşte recursul declarat în cauză.

Prin adresa nr. x/29.09.2017, C. S.P.R.L. în calitate de administrator judiciar al S.C. A. S.R.L. a precizat că îşi însuşeşte recursul declarat în cauză şi, totodată, a confirmat mandatul acordat SCA E. şi Asociaţii în vederea reprezentării A. S.R.L.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 martie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. a depus punct de vedere asupra raportului întocmit, susţinând, în esenţă, încadrarea criticilor formulate în motivele de casare invocate.

Intimatul-reclamant Municipiul Bucureşti prin Primar General a depus punct de vedere asupra raportului întocmit, solicitând, în esenţă, constatarea nulităţii recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurentele-pârâte S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. şi S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.R.L. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 pct. 5, 6 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că în susţinerea recursului au fost invocate formal dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentelor cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurente rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurentele au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

De altfel, întreaga construcţie a recursului reclamantelor vizează exclusiv greşita stabilire a situaţiei de fapt, ceea ce nu poate face obiectul controlului în această fază procesuală, iar faptul că se invocă motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 5, 6 şi 7 ale art. 488 C. proc. civ., fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

În considerarea celor ce preced, constatând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentele-pârâte S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. şi S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 397A din 23 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele-pârâte S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. şi S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 397A din 23 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2018.