Cassation annulled for failure to articulate legal errors beyond mere reiteration of factual appeals

Şedinţa publică din data de 23 mai 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 100 din 23 noiembrie 2016, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a administratorului judiciar şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. A. S.R.L..

A admis acţiunea principală.

A obligat pârâta S.C. B. S.A. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 3.919.750,26 RON plus TVA aferent, în contul de insolvenţă indicat de aceasta.

A respins cererea de intervenţie principală.

A luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 100 din 23 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă, atât intervenienta C. FILIALA BUCUREŞTI S.A., cât şi pârâta S.C. B. S.A. au declarat apel.

Prin decizia nr. 455/2017 din 6 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de intervenienta C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. şi de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 100 din data de 23.11.2016 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. SPRL în calitate de administrator judiciar al A. S.R.L..

Împotriva deciziei nr. 455/2017 din 6 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a declarat recurs intervenienta C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. reprezentată legal prin lichidator judiciar E. SPRL şi prin administrator special F..

Recurenta-intervenientă C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. prin lichidator judiciar E. SPRL şi recurenta-intervenientă C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. prin administrator special F. au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

După expunerea succintă a situaţiei de fapt şi prezentarea istoricului litigiilor, recurentele, reiterând criticile formulate din cuprinsul cererii de apel au susţinut, în esenţă, că motivele reţinute de instanţă conduc la concluzia eronată că rezilierea contractului de execuţie de lucrări şi a contractului de asociere face ca aceste contracte să nu mai producă efecte nici pentru perioada în care au fost în fiinţă.

În opinia recurentelor, prezintă importanţă faptul că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. civ., astfel încât desocotirea părţilor se face în raport de efectele asocierii, chiar dacă cele două contracte au fost reziliate, aspecte cu privire la care Curtea de Apel Craiova şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au statuat irevocabil în sensul că desocotirea părţilor se va face în raport de drepturile şi obligaţiile asumate prin contractul de asociere, respectiv contractul de execuţie lucrări.

Ca urmare, în raport de hotărârile irevocabile (decizia nr. 301 din 19.06.2014 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. x/2012 şi decizia nr. 258 din 29.01.2015 a ÎCCJ) şi de clauzele contractuale rezultă, fără dubiu, că drepturile şi obligaţiile dintre părţi se soluţionează conform contractului de asociere corelat cu dispoziţiile contractului nr. x/34/29.02.2010 "reabilitare şi extindere a apei şi de canalizare în Municipiul Târgu - Jiu".

Au mai arătat recurentele că acest contract de achiziţie de lucrări a fost executat sub supravegherea inginerului, persoana de specialitate desemnată de beneficiar, a fost reziliat în 08.09.2012, iar după 29 de luni de la reziliere inginerul a transmis certificatul de plată nr. x la terminarea lucrărilor cuprinzând sumele de plată cuvenite antreprenorului.

S-a mai susţinut că toate celelalte obligaţii asumate prin convenţia de asociere ce implicau plata din partea C. au fost executate, afirmaţiile intimatei reclamante privind neefectuarea plăţii din suma încasată la data de 04.01.2012 conform certificatului interimar de plată nr. x nefiind reale.

Indicând obligaţiile de executat potrivit asocierii în procente şi în cifre absolute raportat la valoarea contractului, C. a susţinut că s-au executat de fiecare membru al asocierii conform certificatului interimar de plată din 04.01.2012 lucrări în valoare de 3% din valoarea totală a contractului, astfel: C. -841.576 RON - procent 62%; G. -230.167 RON - procent de 16,9%, A. - 285.727 - procent 21,1%.

Recurentele au precizat că s-au efectuat plăţi către asociaţi în limita lucrărilor efectuate până la nivelul obligaţiilor existente între participanţi după efectuarea operaţiunilor de compensare a obligaţiilor existente şi scadente.

Recurentele au învederat că în intervalul 10.03.2011- 30.05.2011 a plătit în avans suma de 517.513,88 RON, astfel încât, raportat la valoarea lucrărilor executate conform certificatului interimar de plată nr. x (285.727 RON) rezultă fără dubiu că plăţile aferente au fost achitate în avans.

Au subliniat că susţinerile lor sunt dovedite şi de faptul că societatea a fost înscrisă în tabelul de creanţe al debitoarei A. cu suma ce reprezintă diferenţa de creanţă.

Totodată, au mai susţinut că până la momentul deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei A. a efectuat, din cota de lucrări ale acesteia, lucrări în sumă de 98.528,88 RON, astfel încât A. îi datorează suma de 323.585,88 RON.

Recurentele au făcut referire la autoritatea de lucru judecat raportat la considerentele instanţei referitoare la modul de desocotire dintre părţi conform art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., întemeiată pe decizia civilă nr. 2118/2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V -a civilă în dosar nr. x/2013.

Au mai susţinut că A. a afirmat o pretinsă atitudine culpabilă referitoare la executarea contractului de achiziţie de lucrări, care nu a vizat contractul de asociere dedus judecăţii.

De asemenea, au arătat că solidaritatea operează la nivelul proporţionalităţii contractuale aşa cum rezultă din dispoziţiile întregului contract, dar mai ales din dispoziţiile art. 5 pct. 3 ale contractului de asociere, precum şi că certificatele 1, 2 şi 3 au fost întocmite de inginer şi înaintate către beneficiar, fără a fi defalcate sumele, liderul emiţând factura şi încasând plata de la beneficiar, certificatul nr. 3 nefiind modificat sau înlocuit.

Au subliniat că raporturile dintre părţi sunt guvernate de vechiul C. civ. şi codul comercial şi că în aceste condiţii acestea sunt aplicabile cu privire la drepturile şi obligaţiile asociaţilor, delimitarea şi funcţionarea asocierii în participaţiune şi regimul contabil al acesteia.

Certificatul de plată JO3 la terminare, defalcat pentru desocotire între asociaţi nu are valoare probatorie, întrucât nu a fost recunoscut de către C. fiind emis de către un terţ în raport cu asocierea, părţile neconvenind expres ca desocotirea să fie efectuată de un terţ. În acest sens a invocat decizia nr. 2118/2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2013.

Recurentele au reiterat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei A., deoarece aceasta a fost înscrisă în tabelul de creanţe cu suma solicitată şi izvorâtă din executarea contractului de asociere, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că C. reprezintă asocierea, că lucrările au fost efectuate în perioada 16.11.2011-31.08.2012 şi că aceste lucrări nu reprezintă lucrări curente în cadrul procedurii de insolvenţă a C..

Au susţinut că s-a probat şi recunoscut că lucrările sunt efectuate anterior rezilierii contractului de lucrări încheiat cu B. şi au fost realizate anterior procedurii de reorganizare a C. fiind înscrise în tabelul de creanţe întocmit în cadru procedurii C..

Consideră că se impunea efectuarea plăţii, în contextul în care contractul nr. x/34/29.03.2010 a fost reziliat şi după 29 de luni de la reziliere în data de 24.02.2015 a fost transmis certificatul de plată nr. 3.

Au invocat clauzele 14.7, 14.12 şi 15.4, susţinând că suma de 5. 141.545,36 RON cu tva inclus are caracter cert fiind prevăzută în certificatul nr. 3 necontestat de către debitoarea pârâtă şi beneficiar, la terminarea lucrărilor conform procesului-verbal de recepţie.

Conform procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor semnat şi însuşit de beneficiar, valoarea lucrărilor este de 6.765.426,5 RON, sumă asupra căreia s-au imputat costuri şi pierderi rezultând valoarea de 5.376.779,28 RON cu tva inclus.

Au precizat că la data de 16.01.2016 B. a achitat suma de 135.233 RON reprezentând garanţie de execuţie în procent de 50% aşa cum rezultă din factura fiscală nr. x/15.01.2016 în valoare de 270.467,83 RON, astfel încât cu titlu de garanţie debitoarea mai datorează suma de 135.233,91 RON.

În plus, suma este exigibilă, aspect ce rezultă din clauzele 14.7 din contract.

Intimatul-reclamant D. SPRL a depus concluzii scrise prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

S-a constatat că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., întrucât societatea recurentă este în insolvenţă, iar lichidatorul judiciar şi administratorul special nu au semnat şi nu au ştampilat cererea de recurs şi nici nu au precizat că îşi însuşesc recursul formulat în cauză, iar cererea de recurs a fost formulată, în raport cu prevederile art. 87 alin. (2) C. proc. civ., de avocat H., cu împuternicire avocaţială acordată pentru apel.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 martie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La data de 12 martie 2018, E. SPRL lichidator judiciar al C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. a declarat că îşi însuşeşte recursul declarat în cauză.

Recurentele-interveniente C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. prin lichidator judiciar E. SPRL şi C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. prin administrator special F. au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză, susţinând, în esenţă, existenţa motivelor de nelegalitate, respectiv că, în speţă, criticile vizează contradictorialitatea din cuprinsul deciziei recurate, existenţa autorităţii de lucru judecat, încălcarea sau aplicarea greşită a dreptului material pozitiv prin raportare la efectele instituţiei rezilierii, opozabilităţii, asocierii între părţi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurentele-interveniente C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. prin lichidator judiciar E. SPRL şi de C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. prin administrator special F. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

În speţă, se constată că recurentele au invocat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurente a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea acesteia, susţinerile recurentei reprezentând o succesiune de fapte şi afirmaţii.

Fără să combată în vreun fel argumentele instanţei şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentele nu fac decât să reitereze motivele de apel, nesocotind existenţa judecăţii anterioare, în cadrul căreia respectivelor critici li s-a răspuns deja.

Este de reţinut că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În concret, în ceea ce priveşte recursul dedus judecăţii, ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs şi de apel formulate de aceeaşi parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, faţă de respingerea celui dintâi. Aceleaşi motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curţii de Apel Craiova spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste evidenţa procedurală că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluţionarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanţe a fondului.

Nu în ultimul rând, deşi recurentele au precizat în mod expres (pag. 10 din cerere) că prezentul recurs vizează atât decizia instanţei de apel, cât şi încheierile care au stat la baza ei, acestea nu au indicat încheierile a căror nelegalitate o contestă, iar în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici de nelegalitate în înţelesul art. 488 C. proc. civ. cu privire la singurele încheieri pronunţate în apel, respectiv cele vizând amânarea pronunţării cauzei, din şedinţa publică de la 23 mai 2017 şi din şedinţa publică de la 30 mai 2017.

În considerarea celor ce preced, constatând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentele-interveniente C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. prin lichidator judiciar E. SPRL şi C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. prin administrator special F. împotriva deciziei civile nr. 397A din 23 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele-interveniente C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. prin lichidator judiciar E. SPRL şi de intervenienta C. FILIALA BUCUREŞTI S.A. prin administrator special F. împotriva deciziei nr. 455/2017 din 6 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2018.