Inadmissibility of cassation against final appeal court decisions in insolvency manager liability cases

Şedinţa publică din data de 23 mai 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 702 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2015, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. A. şi a obligat pârâtul B. la plata sumei de 10.780.937 RON reprezentând pasiv rămas neacoperit al debitoarei S.C. C. S.R.L.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, că prin raportul privind cauzele şi împrejurările care au determinat insolvenţa societăţii debitoare s-a concluzionat că administratorul statutar se face vinovat de starea de insolvenţă. Apreciind că sunt întrunite elementele răspunderii şi că sunt incidente dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 instanţa de fond a înlăturat apărările pârâtului, reţinând că administratorul în drept este răspunzător de ţinerea contabilităţii societăţii.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul B. a declarat apel care, prin decizia nr. 299 din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat.

Fără a se raporta la motivele de casare expres reglementate de prevederile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., recurentul-pârât a menţionat că declară recurs împotriva deciziei nr. 299 din 14 septembrie 2017, menţionând că motivele le va prezenta în faţa instanţei de judecată la primul termen ce va fi acordat în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prezentul litigiu are ca obiect o acţiune prin care s-a solicitat aplicarea procedurii insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2014 - angajare răspundere patrimonială în cadrul procedurii insolvenţei, conform art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol:

"hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Conform art. 43 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 46 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În raport cu dispoziţiile legale evocate, se apreciază că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară excepţiei nulităţii recursului, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru raţiunile înfăţişate, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 299 din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 299 din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2018.