Banking credit contract: Inadmissibility of casation due to unmet value threshold despite subsequent constitutional invalidation of limit

Şedinţa publică din data de 23 mai 2018

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 9 septembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub număr de dosar x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei să dispună:

(1) constatarea existenţei clauzelor abuzive din contractul de credit încheiat cu pârâta, faţă de menţiunea stabilită la:

- pct. 5 din condiţiile speciale, anume:

"dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B., la care se adaugă 1,50"

- pct. 9 lit. a) şi b) din condiţiile speciale, anume:

"Pentru creditul pus la dispoziţie banca percepe următoarele comisioane variabile în funcţie de evoluţia pieţei financiar contabile: comision de acordare credit de 2,50 % flat; comision de administrare de 33,36 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzut la pct. 1"

- art. 2.10.a din condiţiile generale din contractul de credit nr. x/23.06.2008, anume:

"Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia"

- art. 3.9 din condiţiile generale din contractul de credit nr. x/23.06.2008, anume:

"Comisionul de administrare este în sumă fixă lunară şi se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzut la pct. 1 din contract. Clientul achită comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit şi dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracţiunile din lună."

(2) constatarea îmbogăţirii fără just temei a pârâtei prin majorarea dobânzii fără a se stabili în procent cât este "dobânda de referinţă variabilă" şi perceperea comisionului de administrare;

(3) restituirea tuturor sumelor achitate cu titlu de diferenţă de dobândă/rate de credit/comision de administrare încasate fără temei legal;

(4) obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 de euro (44.400 de RON) cu titlu de daune morale;

(5) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

La data de 16.01.2015, reclamanta A. a depus o cerere precizatoare, iar, la data de 27.01.2015, a fost formulată de către reclamantă cerere completatoare la acţiunea iniţial depusă în contradictoriu cu B. S.A., prin care a solicitat:

(1) să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit si eliminarea acesteia;

(2) să se dispună stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb euro-leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului;

(3) să se dispună denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională;

(4) să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

La data de 26.06.2015, reclamanta A. a depus o nouă cerere precizatoare şi modificatoare.

La data de 23.02.2015, pârâta B. S.A. a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin reconvenţională pretinzându-se să se dispună continuarea derulării contractului de credit bancar nr. x/23.06.2008 prin aplicarea mecanismului şi nivelului dobânzii variabile după formula Euribor la 6 luni +marja fixă de 7 pp.

La data de 20.05.2015, au fost depuse de către pârâtă precizări cu privire la cererea reconvenţională.

Prin sentinţa civilă nr. 9382 din 26 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată sub număr de dosar x/2015

La solicitarea instanţei, reclamanta A. a depus o cerere precizatoare la data de 07.01.2016, relevând, în esenţă, că:

- valoarea capătului de cerere privitor la dobândă este de 352.695,49 RON;

- valoarea dobânzii a cărei restituire o cere reclamanta este de 88.582,546 RON, echivalentul a 20.041,3 euro, calculată ca diferenţă între dobânda efectiv plătită şi dobânda pe care reclamanta o consideră necesar de plătit, calculată după formula marja de 1,5% + Euribor la 3 luni.

Prin încheierea din data de 15.02.2016, tribunalul, în temeiul art. 210 alin. (2) C. proc. civ., a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulate de către pârâta B. S.A., în contradictoriu cu reclamanta A., formându-se dosarul nr. x/2016 (în care, ulterior, conform informaţiilor din sistemul Ecris, s-a constatat perimată cererea, prin sentinţa civilă nr. 7036/7.11.2016, definitivă prin nerecurare).

Prin sentinţa civilă nr. 3136 din 23 mai 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015:

- a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost precizată şi modificată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.;

- s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale cuprinse în art. 5 teza finală ("…dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B., la care se adaugă 1,50.") şi în art. 9, în ceea ce priveşte comisionul de acordare credit şi comisionul de administrare, din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008 şi în art. 2.10.a) şi în art. 3.9 din condiţiile generale de creditare-anexă la contractul de credit bancar nr. x/23.06.2008;

- a fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele achitate, cu titlu de dobândă, în temeiul clauzei cuprinse în art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008, începând cu luna a 13-a de rambursare a creditului;

- a fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele achitate în temeiul clauzei cuprinse în art. 9, în ceea ce priveşte comisionul de administrare, din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008;

- au fost respinse celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate;

- a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât reclamanta A., cât şi pârâta B. S.A..

Prin decizia civilă nr. 1665A/2017 din 13 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A..

Prin aceeaşi decizie, a fost admis apelul promovat de pârâta B. S.A., a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că au fost respinse, ca neîntemeiate, şi capetele de cerere vizând constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 9 lit. a) şi lit. b) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008, respectiv, în art. 3.9 din condiţiile generale de creditare-anexă la contractul de credit bancar nr. x/23.06.2008, referitoare la comisionul de acordare credit şi comisionul de administrare, obligarea pârâtei să restituie reclamantei sumele achitate, cu titlu de dobândă, în temeiul clauzei cuprinse în art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008, începând cu luna a 13-a de rambursare a creditului, precum şi sumele achitate cu titlu de comision de administrare, în temeiul clauzei cuprinse în art. 9 lit. b) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată în fond.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 1665A/2017 din 13 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta A. a declarat recurs.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare şi recurs incident.

Recurenta-reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul incident declarat de pârâta B. S.A. prin care a solicitat în principal respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.

Recurenta-pârâtă B. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurenta A. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, susţinând, în esenţă, admisibilitatea recursului în raport cu pct. 32 din decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017.

Analizând recursul formulat de reclamanta A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen care a fost prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Se reţine că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub număr de dosar x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se dispună:

(1) constatarea existenţei clauzelor abuzive din contractul de credit încheiat cu pârâta, faţă de menţiunea stabilită la:

- pct. 5 din condiţiile speciale, anume:

"dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B., la care se adaugă 1,50"

- pct. 9 lit. a) şi b) din condiţiile speciale, anume:

"Pentru creditul pus la dispoziţie banca percepe următoarele comisioane variabile în funcţie de evoluţia pieţei financiar contabile: comision de acordare credit de 2,50 % flat; comision de administrare de 33,36 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzut la pct. 1"

- art. 2.10.a din condiţiile generale din contractul de credit nr. x/23.06.2008, anume:

"Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia"

- art. 3.9 din condiţiile generale din contractul de credit nr. x/23.06.2008, anume:

"Comisionul de administrare este în sumă fixă lunară şi se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzut la pct. 1 din contract. Clientul achită comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit şi dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracţiunile din lună."

(2) constatarea îmbogăţirii fără just temei a pârâtei prin majorarea dobânzii fără a se stabili în procent cât este "dobânda de referinţă variabilă" şi perceperea comisionului de administrare;

(3) restituirea tuturor sumelor achitate cu titlu de diferenţă de dobândă/rate de credit/comision de administrare încasate fără temei legal;

(4) obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 de euro (44.400 de RON) cu titlu de daune morale;

(5) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

La data de 16.01.2015, reclamanta A. a depus o cerere precizatoare, iar, la data de 27.01.2015, a fost formulată de către reclamantă cerere completatoare la acţiunea iniţial depusă în contradictoriu cu B. S.A., prin care a solicitat:

(1) să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit şi eliminarea acesteia;

(2) să se dispună stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb euro-leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului;

(3) să se dispună denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională;

(4) să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

La data de 26.06.2015, reclamanta A. a depus o nouă cerere precizatoare şi modificatoare.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că este vorba de o acţiune în pretenţii, având caracter patrimonial, iar recursul nu este admisibil, întrucât valoarea totală a pretenţiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condiţiile în care valoarea totală a contractului de credit nr. x/23.06.2008, ale cărui clauze se solicită a se constata ca fiind nule, este de 66.727,50 euro, iar anularea unor clauze punctuale nu poate depăşi această sumă.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de C. în Dosarul nr. x/2014 şi de D. şi E. în Dosarul nr. x/2013 ale Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, constatându-se că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.

În temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Pentru procesele în curs, nesoluţionate definitiv, Decizia Curţii Constituţionale îşi produce efectele numai în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege respectiv, anterior pronunţării Curţii Constituţionale, iar excepţia a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 223/2012, Decizia Curţii Constituţionale nr. 100/1999). Curtea Constituţională a reţinut că o decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate are efecte şi pentru trecut în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părţilor din cauza în care excepţia a fost admisă, cât şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepţie respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituţional de mai multe ori (Decizia Curţii Constituţionale nr. 866/2015).

Se reţine că în cadrul dosarului de faţă, anterior declarării neconstituţionalităţii textului, nu a fost invocată nici de părţi, nici de instanţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituţionale prin decizia nr. 369/2017 şi, în consecinţă, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepţie de neconstituţionalitate.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Se constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 9 septembrie 2014, aşadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Se reţine prioritatea analizării excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. F. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 20 din 19 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâta B. S.A. este de reţinut că, potrivit art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ. dacă recursul principal (în speţă recursul declarat de reclamantă A.) este inadmisibil, recursul incident rămâne fără efect.

Astfel, în condiţiile în care soluţia este aceea de inadmisibilitate a recursului declarat de reclamanta A., recursul incident declarat de pârâta B. S.A. apare ca fiind rămas fără efect, în raport cu prevederile menţionate.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata recursul incident declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1665A/2017 din 13 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca fiind rămas fără efect, conform art. 491 coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1665A/2017 din 13 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Constată ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1665A/2017 din 13 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2018.