Inadmissibility of cassation for currency-risk credit disputes under 1,000,000 RON statutory cap

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2018

Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. x/12.02.2015 reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii S.C.C. S.A. Bucureşti şi S.C.C. S.A.-Sucursala Buzău solicitând a se constata caracterul abuziv şi constatarea nulităţii absolute a clauzei de risc valutar inserată la art. 4.1 în contractul de credit nr. x/29.08.2007, stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului,curs valabil pe toată durata derulării contractului, denominarea în moneda naţională a plăţilor,constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc în procent de 0,15% aplicat la soldul creditului şi al clauzei referitoare la comisionul de administrare stabilit în procent de 0,15% aplicat la soldul creditului,obligarea pârâtelor la restituirea sumelor plătite nedatorat cu titlu de comision de risc şi comision de administrare,obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale şi la emiterea unor noi grafice de rambursare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1156 din 11 decembrie 2015 Tribunalul Buzău a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B. în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. C. S.A. - SUCURSALA BUZĂU. A respins excepţia lipsei de interes în ce priveşte capetele de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind comisionul de risc şi comisionul de administrare şi de obligare a pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc şi comision de administrare şi a constatat caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de risc şi comisionul de administrare. A obligat pârâta să restituie reclamanţilor sumele încasate cu titlu de comision de risc şi comision de administrare, respectiv suma de 20.538,86 RON precum şi dobânda legală aferentă acestei sume calculată potrivit O.G. nr. 13/2011,cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată. A respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei de schimb valutar, stabilizare a cursului de schimb RON-CHF şi denominare în moneda naţională a plăţilor şi a obligat reclamanţii să plătească pârâtei 500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe pronunţate au formulat apel atât reclamanţii A. şi B., cât şi pârâta S.C. D. S.A..

Prin decizia civilă nr. 490 din 13 septembrie 2016 pronunţată de CURTEA DE APEL PLOIEŞTI SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL a fost respins ca nefondat apelul declarant de pârâta S.C. D. S.A. care a preluat calitatea procesuală prin efectul fuziunii prin absorbţie a S.C. C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 1156 din 11 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Buzău. A fost admis apelul declarant de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1156 din 11 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Buzău. A fost schimbată în parte sentinţa în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamanţi a dobânzii legale aferentă sumei de 20.538,86 RON de la data efectuării plăţilor. Au fost menţine restul dispoziţiilor sentinţei. Au fost respinse ca neîntemeiate cererile apelanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 490 din 13 septembrie 2016 pronunţate de CURTEA DE APEL PLOIEŞTI SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL au formulat recurs A. şi B..

Recurenţii invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurenţii sunt scutiţi de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 noiembrie 2017 potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La termenul din data de 31 ianuarie 2018, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea admisibilităţii căii de atac şi a reţinut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă deciziei civile nr. 490 din 13 septembrie 2016 pronunţată de CURTEA DE APEL PLOIEŞTI SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. Potrivit art. I, alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016, dispoziţiile art. XIV din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

În speţă, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată precizat este în cuantum de 249.041,094 RON, sub pragul prevăzut de dispoziţiile evocate, prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv, 13 septembrie 2016 cu atât mai mult faţă de data introducerii acţiunii, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII".

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 490 din 13 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2018.