Completion of decision for omitted judicial costs following dismissal of appeal

Şedinţa publică din data de 23 mai 2018

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25 ianuarie 2018, petenta A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) şi 444 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 1408 din 4 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul pronunţării instanţei asupra obligării recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa, în cuantum de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, solicitate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

În susţinerea cererii, petenta a arătat că a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, dovedite prin chitanţa reprezentând onorariul de avocat nr. 600/02.04.2017, solicitare exprimată prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs şi prin punctul de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului întocmit în cauză.

Instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată iar potrivit dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.

În şedinţa publică din 23 mai 2018, mandatarul B., pentru intimata C. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prezumţiei absolute cu care este îndrituită instanţa, faţă de prevederile art. 16 din Constituţia României şi art. 124 din C. proc. civ., depunând la dosar şi înscrisuri intitulate "concluzii scrise".

Prioritar, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, dau Curţii Constituţionale competenţa de a decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Având în vedere că intimata C. prin mandatar B. nu a indicat ce lege sau texte de lege ar fi neconstituţionale şi care ar fi legătura dintre acestea şi soluţionarea cauzei şi, ţinând cont că la acest termen de judecată, Înalta Curte a fost învestită să soluţioneze o cerere de completare a dispozitivului unei decizii, se va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte va admite cererea formulată de petenta A., în temeiul următoarelor considerente:

Prin întâmpinarea formulată de intimata A. la motivele de recurs ale recurentei-revizuente C., prin mandatar B., aceasta a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, dovedite cu chitanţa aflată la dosar recurs, aspect asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat.

Devine incident art. 444 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care, dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată".

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.

Asupra cheltuielilor de judecată, instanţa trebuie să se pronunţe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.

În speţă, Înalta Curte constată că prin decizia nr. 1408 din 4 octombrie 2017, al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, instanţa a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-revizuentă C., prin mandatar B. împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Faţă de soluţia adoptată şi de solicitarea formulată de intimată (petentă) de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părţii care a pierdut procesul, la plata cheltuielilor de judecată, solicitate de partea adversă.

De asemenea, s-a făcut dovada cu chitanţa depusă la dosar a suportării de către petentă a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 500 RON.

Pentru aceste considerente, cererea va fi admisă şi se va completa decizia nr. 1408 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, în sensul că va fi obligată recurenta-revizuentă C. prin mandatar B. la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimata A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de intimata C. prin mandatar B..

Admite cererea formulată de petenta A..

Dispune completarea deciziei nr. 1408 din 4 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, în sensul că obligă pe recurenta-revizuentă C. prin mandatar B. la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimata A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2018.