Inadmissibility of extraordinary annulment against filtering panel decision rejecting appeal on formal grounds under Art. 493(5) of the Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal (contestare în anulare) as inadmissible, thereby confirming the finality of the prior decision that had rejected the underlying appeal as inadmissible. The dispute concerned a procedural challenge where the appellant, having failed to specify a valid ground for annulment and having challenged a procedural suspension order, attempted to contest a decision rendered by the complete filtering panel that had dismissed the original appeal on admissibility grounds. The court held that under Article 493(5) of the Code of Civil Procedure, decisions issued by the complete filtering panel rejecting an appeal as inadmissible are not subject to any legal remedy, including extraordinary appeals; relying on the principle that where the law makes no distinction between ordinary and extraordinary appeals, none may be made by the judge, and invoking Article 457(1) of the Code of Civil Procedure, the court ruled that the appeal was filed against a judicial act that is statutorily immune from further review.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 10 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary annulment against filtering panel decision rejecting appeal on formal grounds under Art. 493(5) of the Code of Civil Procedure: Prin încheierea din 6 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, judecata contestaţiei în anulare a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 mai 2018
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1195 din 22 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 800/2016 din 24 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, fără a indica în drept motivul de anulare pe care se întemeiază cererea.
Constestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 27 iunie 2017, sub număr de dosar x/2017
Prin încheierea din 6 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, judecata contestaţiei în anulare a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
A. a transmis la dosar cerere prin care a arătat că înţelege să conteste încheierea din 6 decembrie 2017, cererea fiind înregistrată sub număr de dosar x/2017
Prin încheierea din 20 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, cererea a fost înaintată la prezentul dosar, nr. x/2017, reţinându-se că aceasta nu reprezintă o veritabilă contestaţie în anulare reglementată de prevederile art. 503-508 C. proc. civ.
La data de 26 martie 2018 contestatorul a transmis, prin email, cerere prin care a precizat că solicită judecata cauzei, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a acordat termen pentru 23 mai 2018.
În şedinţa publică din 23 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus repunerea cauzei pe rol, calificând atât cererea vizând încheierea din 6 decembrie 2017, cât şi cererea din data de 26 martie 2018 ca fiind cereri de repunere pe rol şi a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii căii de atac a contestaţiei în anulare, faţă de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă din perspectiva dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunţată în completul de filtru în condiţiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate şi dezvoltate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 839/2015.
Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare a fost pronunţată în completul de filtru, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil printr-o decizie, care, aşa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.
Se reţine că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Astfel cum s-a reţinut, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia a cărei anulare se solicită nu este supusă niciunei căi de atac.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, în considerarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora:
"în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac", prin raportare la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:
"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta... ", Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1195 din 22 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1195 din 22 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2018.