Appeal over defamation claims held inadmissible; trial rulings left standing, costs request rejected.

Şedinţa publică din data de 22 mai 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 12 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi S.C. REGIONAL AIR SERVICES S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi S.C. E. S.A., prin administrator judiciar F. S.P.R.L., au solicitat:

1. constatarea caracterului ilicit al faptei pârâţilor de a difuza afirmaţii calomnioase la adresa reclamanţilor A. şi S.C. REGIONAL AIR SERVICES S.R.L., în cadrul ediţiilor emisiunii intitulate "Jocuri de putere", difuzate pe postul de televiziune G., la 22 iulie 2014, 5 august 2014, 7 august 2014, 11 august 2014, 21 august 2014, 15 decembrie 2014 şi 16 decembrie 2014;

2. interzicerea pentru viitor a săvârşirii faptei ilicite, prin interzicerea publicării şi difuzării afirmaţiilor calomnioase ce au fost adresate reclamanţilor, în cadrul ediţiilor emisiunii intitulate "Jocuri de putere", difuzate la 22 iulie 2014, 5 august 2014, 7 august 2014, 11 august 2014, 21 august 2014, 15 decembrie 2014 şi 16 decembrie 2014;

3. obligarea pârâţilor B., C. şi D., în solidar, la plata sumei de 200.001 RON către reclamantul A. şi a sumei de 50.000 RON către reclamanta S.C. REGIONAL AIR SERVICES S.R.L., cu titlu de daune morale, pentru difuzarea de afirmaţii calomnioase în cadrul ediţiilor emisiunii intitulate "Jocuri de putere", difuzate pe postul de televiziune G., la 22 iulie 2014, 5 august 2014, 7 august 2014, 11 august 2014, 21 august 2014, 15 decembrie 2014 şi 16 decembrie 2014;

4. obligarea pârâţilor S.C. E. S.A. şi D. la încetarea încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului A., prin înlăturarea articolului intitulat "Cum îşi face un securist cu ajutorul autorităţilor un punct vamal privat de trecere a frontierei la Tuzla la 150 de kilometri de conflictul din Ucraina. Suntem încă prizonieri ai foştilor securişti ai lui H.!", publicat pe site-ul www.voxpublica.realitatea.net;

5. constatarea caracterului ilicit al faptei pârâţilor S.C. E. S.A. şi D. de încălcare a drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului A., prin publicarea articolului "Cum îşi face un securist cu ajutorul autorităţilor un punct vamal privat de trecere a frontierei la Tuzla la 150 de kilometri de conflictul din Ucraina. Suntem încă prizonieri ai foştilor securişti ai lui H.!" şi interzicerea pentru viitor a încălcării;

6. obligarea pârâtului D. la plata sumei de 200.001 RON către reclamantul A., cu titlu de daune morale pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului prin publicarea articolului intitulat "Cum îşi face un securist cu ajutorul autorităţilor un punct vamal privat de trecere a frontierei la Tuzla la 150 de kilometri de conflictul din Ucraina. Suntem încă prizonieri ai foştilor securişti ai lui H.!"

7. obligarea pârâţilor, pe cheltuiala acestora, la publicarea în integralitate a hotărârii de condamnare într-un cotidian naţional de largă răspândire şi pe site-ul www.voxpublica.realitatea.net, precum şi la difuzarea pe postul G. a unui comunicat de presă, la o oră de maximă audienţă, prin care să fie reprodusă hotărârea de condamnare şi retrase afirmaţiile calomnioase adresate reclamanţilor, în cadrul ediţiilor emisiunii intitulate "Jocuri de putere", din 22 iulie 2014, 5 august 2014, 7 august 2014, 11 august 2014, 21 august 2014, 15 decembrie 2014 şi 16 decembrie 2014;

8. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 192 C. proc. civ., art. 253, art. 257, art. 1349 şi art. 1373 C. civ., art. 30 alin. (6) din Constituţia României şi art. 10 alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 892 din 23 iunie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanţii A. şi S.C. REGIONAL AIR SERVICES S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B., D., S.C. E. S.A. şi C..

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi S.C. REGIONAL AIR SERVICES S.R.L. au declarat apel, prin care au solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii introductive, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 6 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea formulată de apelanţii-reclamanţi A. şi S.C. REGIONAL AIR SERVICES S.R.L. privind emiterea unei adrese către C.N.S.A.S., ca nefiind neconcludentă soluţionării cauzei.

Prin decizia civilă nr. 370A din 20 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi S.C. REGIONAL AIR SERVICES S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 892 din 23 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva încheierii de şedinţă din 6 aprilie 2017 şi a deciziei civile nr. 370A din 20 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanţii A. şi S.C. REGIONAL AIR SERVICES S.R.L. au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 2 octombrie 2017, intimaţii-pârâţi B. şi D. au invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la 30 octombrie 2017, recurenţii-reclamanţi au solicitat respingerea excepţiilor inadmisibilităţii şi tardivităţii recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 27 februarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenţii-reclamanţi au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat admiterea în principiu a recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă constată că prin acţiunea introductivă au fost formulate mai multe capete principale de cerere, întemeiate pe aceeaşi cauză.

Capetele principale de cerere indicate la punctele 1 şi 5 din acţiune au ca obiect constatarea caracterului ilicit al unor fapte de natură a aduce atingere unor drepturi personal nepatrimoniale, fiind astfel cereri neevaluabile în bani.

Totodată, capetele principale de cerere menţionate la punctele 2, 4 şi 7 din acţiune au ca obiect obligaţii de a face şi de a nu face neevaluabile în bani. Dat fiind că, prin stabilirea pe cale judecătorească a unor obligaţii de a face sau de a nu face, se urmăreşte obligarea pârâţilor la respectarea drepturilor nepatrimoniale ale reclamanţilor, rezultă că cele trei capete de cerere au natura unor cereri în realizare.

Or, potrivit art. 125 C. proc. civ., "în cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului".

Astfel, capetele principale de cerere indicate la punctele 1 şi 5 din acţiune, (cereri în constatare) urmează regulile prevăzute de legea procesual civilă pentru capetele principale de cerere de la punctele 2, 4 şi 7 din acţiune (cereri în realizare).

Or, potrivit art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., "judecătoriile judecă: cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe".

Totodată, conform dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că hotărârile prin care se soluţionează cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, nu sunt supuse recursului.

Faptul că prin acţiunea introductivă au fost formulate şi capete principale de cerere, în realizare, cu caracter evaluabil în bani, (cele de la punctele 3 şi 6 din acţiune) care, în baza art. 99 alin. (2) C. proc. civ., au atras competenţa materială a tribunalului, nu poate conduce la o altă concluzie, întrucât art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013 suprimă dreptul la recurs în privinţa cererilor privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, în considerarea obiectului litigiului şi nu a instanţei competente material să-l soluţioneze în primă instanţă.

Cu privire la capetele principale de cerere, în realizare, evaluabile în bani, instanţa supremă constată că prin capătul de cerere de la punctul 3 din acţiune s-a solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor B., C. şi D., la plata sumei de 200.001 RON către reclamantul A. şi a sumei de 50.000 RON către reclamanta S.C. REGIONAL AIR SERVICES S.R.L., cu titlu de daune morale, iar prin cel de la punctul 6 din acţiune s-a solicitat obligarea pârâtului D. la plata sumei de 200.001 RON către reclamantul A., cu titlu de daune morale.

Având în vedere că daunele morale au fost solicitate prin două capete de cerere distincte, care au la baza acelaşi temei juridic - răspunderea civilă delictuală, rezultă că valoarea litigiului se va determina în funcţie de acea pretenţie care are valoarea cea mai ridicată, conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Or, valoarea cea mai ridicată este cea în cuantum de 200.001 RON, cuprinsă atât în capătul principal de cerere de la pct. 3, cât şi în cel de la pct. 6 din acţiune.

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reţinut că, "efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

Astfel, hotărârilor pronunţate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013. Or, această ipoteză este aplicabilă şi în prezenta cauză, în condiţiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunţată la 20 aprilie 2017, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017.

De asemenea, dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON inclusiv sunt prorogate de la aplicare, astfel cum rezultă din prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, conform cărora, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că valoarea litigiului de 200.001 RON, determinată conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ., este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013. Prin urmare, nu este recunoscut dreptul la recurs nici în privinţa capetelor principale de cerere de la pct. 3 şi pct. 6 din acţiunea introductivă.

În condiţiile în care dreptul la recurs este suprimat atât în privinţa capetelor principale de cerere, neevaluabile în bani, de la punctele 1, 2, 4, 5 şi 7 din acţiune, cât şi în privinţa capetelor principale de cerere, evaluabile în bani, de la pct. 3 şi 6 din acţiune, rezultă că încheierea de şedinţă din 6 aprilie 2017 şi decizia civilă nr. 370A din 20 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi S.C. REGIONAL AIR SERVICES S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 6 aprilie 2017 şi deciziei civile nr. 370A din 20 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cu privire la cererea intimaţilor-pârâţi B. şi D. privind obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanţa supremă constată că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate în recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimaţii-pârâţi B. şi D. privind obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi S.C. REGIONAL AIR SERVICES S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 6 aprilie 2017 şi deciziei civile nr. 370A din 20 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimaţii-pârâţi B. şi D. privind obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2018.