Jurisdiction over execution challenges in enforcement proceedings

Şedinţa publică din data de 22 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 23 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea somaţiei din 5 ianuarie 2018 şi încheierii nr. 373 din 5 ianuarie 2018, emise de B.E.J. B. în dosarul execuţional nr. x/2017 şi a încheierii nr. 6177/2017 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Oradea, secţia Civilă în dosarul nr. x/2017, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 711 C. proc. civ., art. 8 din Legea nr. 188/2000 şi art. 7 din O.U.G. nr. 52/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1136/2018 din 27 februarie 2018, Judecătoria Oradea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea acestei hotărâri, Judecătoria Oradea a evocat dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi art. 652 C. proc. civ., reţinând că debitoarea DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA are sediul în municipiul jud. Cluj, aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Având în vedere că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări, cu excepţia prevederilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ., care însă nu sunt incidente în cauză, Judecătoria Oradea, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 raportat la art. 132 alin. (3) din acelaşi act normativ, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 9 martie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 2813/2018 din 17 aprilie 2018, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea; a constatat că a intervenit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut în esenţă că, prin încheierea civilă nr. 6177/2017 din 12 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 373/E/2017 al B.E.J. B..

Astfel, la 12 decembrie 2017, ca efect al încuviinţării executării silite în dosarul execuţional anterior evocat, Judecătoria Oradea a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în legătură cu procedura de executare silită în litigiu, fiind competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) din acelaşi act normativ.

În acest sens, Judecătoria Oradea a apreciat că este competentă teritorial să soluţioneze cererea de suspendare provizorie a executării silite din dosarul de executare nr. 373/E/2017 al B.E.J. B., potrivit încheierii civile nr. 203 din 29 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 mai 2018.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Oradea - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 651 alin. (3) din acelaşi act normativ, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Întrucât părţilor nu li se permite să deroge de la dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. prin alegerea unei alte instanţe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziţii legale instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competenţa teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Dat fiind că cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţa de executare, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, şi instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă reţine că, prin încheierea nr. 6177/2017 din 12 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Oradea a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 373/E/2017 al B.E.J. B. şi, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviinţării executării silite în dosarul execuţional anterior menţionat, Judecătoria Oradea a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că şi contestaţia la executare constituie, de asemenea, un incident procedural apărut în cursul executării silite, competenţa de soluţionare a acesteia revine tot Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2018.