Nullity of appellate petition for failure to develop specific grounds of illegality rather than merely re-litigating factual findings

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată, la data de 16 iulie 2015, la Tribunalul Bucureşti, reclamantele G. SRL, A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând să se dispună anularea contractului autentificat sub nr. x din 23.12.2014 de către Notarul Public E. având ca obiect darea în plată a următoarelor bunuri imobile (în continuare Terenurile):

Teren fâneaţă, situat în extravilanul Comunei Răşinari, în punctul numit Bliderei - Păltiniş, jud. Sibiu, identificat cu nr. cadastral x, nr. topografic x, înscris în CF nr. x a localităţii Răşinari;

Teren fâneaţă, situat în Com. Răşinari, jud. Sibiu, identificat cu nr. cadastral x înscris în CF nr. x a localităţii Răşinari;

Teren fâneaţă, situat în Com. Răşinari, zona Păltiniş, jud. Sibiu, identificat cu nr. topografic x înscris în CF nr. x Răşinari, CF vechi nr. x;

Teren fâneaţă, situat în extravilanul Com. Răşinari, în punctul numit Bliderei - Păltiniş, jud. Sibiu, identificat cu nr. cadastral x, nr. topografic x înscris în CF nr. x a localităţii Răşinari.

Repunerea părţilor actului anulat în situaţia anterioară încheierii lui, respectiv lăsarea terenurilor în deplină proprietate şi liniştită posesie a reclamantei G. SRL.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 194 din C. proc. civ., art. 72, art. 73 din Legea nr. 31/1990, art. 218, art. 1304 şi art. 1492 din C. civ., art. 1537, art. 1539 din vechiul C. civ., art. 378 din C. com.

2. Prin Sentinţa civilă nr. 673 din 30 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantele G. SRL, A. şi B. împotriva pârâţilor C. şi D. şi a fost anulat contractul de dare în plată autentificat sub nr. x/23.12.2014 de BNP E. şi F..

S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii convenţiei şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 13.619 RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

3. Apelul declarat de pârâta C. împotriva Sentinţei civile nr. 673 din 30 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 974 A din 14 decembrie 206.

4. Împotriva acestei decizii, pârâta C. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi respingerea cererii reclamantelor.

În argumentarea recursului s-a susţinut că este necesară casarea sentinţei instanţei de fond deoarece hotărârea cuprinde motive contradictorii, respectiv străine de natura cauzei, precum şi faptul că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea, respectiv aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin sentinţă s-a procedat nu doar la aplicarea greşită a normelor de drept interne şi la o interpretare greşită a practicii judiciare naţionale, dar s-a generat inclusiv încălcarea principiilor de drept şi a normelor de drept european.

Totodată, sentinţa a fost pronunţată fără a fi analizate toate aspectele invocate de către pârâtă şi a condus printr-o greşită interpretare a probelor şi a cadrului normativ incident, la o apreciere eronată a situaţiei pendinte.

Dezvoltarea motivelor de recurs au la bază aceleaşi argumente arătate în motivele de apel şi redate pe larg în cererea de recurs, aspecte ce vizează situaţia de fapt referitoare la împrumutul în valoare de 1.714.310 RON acordat de recurenta-pârâtă C. către intimata-reclamantă G. SRL, contractul de dare în plată a cărui nulitate s-a solicitat fiind încheiat în scopul diminuării pasivului debitoarei-reclamante.

S-a mai arătat de către recurenta-pârâtă C. faptul că, a acţionat cu bună-credinţă, că a contractat un expert contabil care să efectueze un raport de certificare a creanţei sale rezultate din împrumuturile acordate societăţii şi că a contractat un evaluator imobiliar.

Or, această situaţie de fapt ce corespunde şi celei de drept, instituită de prevederile art. 1304 C. civ., nu a fost avută în vedere de către instanţele anterioare, instanţa de apel apreciind în mod subiectiv că această normă legală ar fi fost incidentă "numai dacă adunarea generală a asociaţilor societăţii intimate ar fi încuviinţat încheierea actului de dare în plată în condiţiile arătate".

Instanţa de apel a apreciat în mod greşit că "apelanta (...) a comisionat întocmirea unor rapoarte de evaluare (...) pe care tot ea şi le-a însuşit în numele societăţii nu este de natură să înlăture conflictul de interese", deşi aceste rapoarte, prin natura lor nu trebuia a fi însuşite, ele fiind constatări ale unor experţi autorizaţi cu privire la valoarea de piaţă a terenurilor date în plată.

Aceste rapoarte de specialitate nu aveau nevoie de o ratificare din partea adunării generale a asociaţilor, pentru că dacă s-ar accepta această ipoteză s-ar pune la îndoială chiar menirea şi obiectivitatea experţilor, precum şi competenţele funcţionale ale acestora.

Recurenta-pârâtă a mai învederat faptul că nu a făcut altceva decât să diminueze pasivul societăţii prin efectuarea unei plăţi, preferând în locul recuperării efective a creanţei transferul proprietăţii asupra unor bunuri a căror valorificare este foarte dificilă în condiţiile scăderii vertiginoase a tranzacţiilor din piaţa imobiliară din ultimii ani.

5. Intimata-reclamantă G. SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, s-a susţinut de către intimata-reclamantă că instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt descrisă în cererea de chemare în judecată, precum şi faptul că recursul este nemotivat.

Cu privire la nemotivarea recursului s-a arătat că recurenta şi-a întemeiat calea de atac exercitată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., însă fără a aduce vreo critică pertinentă.

6. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 26 septembrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă C. a formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, susţinând că recursul său nu este nul, întrucât prin cererea de recurs au fost invocate motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin greşita interpretare de către instanţa de apel în sensul că art. 1304 alin. (1) C. civ. e de plano inaplicabil.

Intimata-reclamantă G. SRL, prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului formulat în cauză, a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului.

6. Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului întemeiată pe dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea deciziei pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu poate fi astfel considerat ca motivat, în condiţiile legii, dacă recurentul, deşi invocă dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., nu dezvoltă critici concrete care să corespundă, în susţinerea lor, motivelor de nelegalitate prevăzute de lege. Nu este suficient a se invoca pct. 6 şi 8 din art. 488, dacă motivarea concretă a recursului constă doar în enunţarea dispoziţiilor legale, iar recurentul nu justifică, în memoriul său, care sunt nelegalităţile comise în judecata apelului.

În speţă, se constată că, deşi au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile dezvoltate de către recurenta-pârâtă C. în susţinerea recursului nu se subscriu niciunuia dintre motivele de recurs reglementate de C. proc. civ.

În realitate, prin criticile invocate în susţinerea recursului se tinde fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, fie la interpretarea probatoriului, care să conducă la dovedirea dreptului de proprietate al recurentei-pârâte asupra mai multor bunuri imobile aflate în deplină proprietate şi liniştită posesie în patrimoniul reclamantei G. SRL, aspecte inadmisibile ce nu mai pot fi puse în discuţie în această etapă procesuală.

Astfel, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurenta-pârâtă C., prin care se invocă aspecte de netemeinicie, fără a se formula critici cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Referitor la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă SC G. SRL, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează să o respingă întrucât nu a fost dovedită existenţa şi întinderea acestora, în raport cu dispoziţiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei civile nr. 974 A din 14 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă SC G. SRL privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2018.

GGC - GV