Enforcement challenge remanded to Sector 1 Bucharest Court after territorial conflict resolved in its favor.

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 10838 din 14 mai 2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2012, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 913/22.01.2013, pronunţate de Judecătoria Braşov în dosar nr. x/2012, s-au respins cererile având ca obiect desfiinţarea popririi cu privire la conturile de la Trezoreria Braşov, întoarcerea executării silite la Trezoreria Braşov, cenzurarea onorariului şi cuantumul creanţei, precum şi anularea actelor din dosarul de executare la care se referă sentinţa sus menţionată, ca existând autoritate de lucru judecat; s-a admis în parte contestaţia la executare; s-a dispus desfiinţarea popririi înfiinţate la A. şi s-a dispus întoarcerea executării silite, cu privire la acest terţ poprit, prin restituirea eventualelor sume deja executate.

Prin decizia civilă nr. 929 R din 09 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admis recursul formulat de recurenta-intimată S.C. B. S.A. şi casată sentinţa sus menţionată, cu trimitere spre rejudecare, având în vedere că sentinţa faţă de care s-a reţinut autoritatea de lucru judecat a fost desfiinţată în recurs, iar pe fond acţiunea s-a finalizat prin admiterea excepţiei tardivităţii, fără a fi fost analizate pe fond pretenţiile contestatoarei.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2012*.

Prin sentinţa civilă 14755 din 26 august 2015 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Art. 373 alin. (2) C. proc. civ. (vechi) stabileşte că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin urmare, este vorba de o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) C. proc. civ.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că executarea silită s-a realizat prin poprire, la terţul poprit TREZORERIA Braşov, cu sediul în Braşov. Nu există niciun înscris care să ateste că ar fi fost poprită vreo sumă de bani din contul contestatoarei deschis la A..

De asemenea, instanţa a observat că, pe calea prezentei contestaţii la executare, singura critică referitoare la procedura popririi vizează lipsa încuviinţării popririi efectuate asupra conturilor de la A. de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Toate celelalte motive ale contestaţiei se referă fie la titlul executoriu, fie la lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei puse în executare, precum şi la valoarea onorariului executorului judecătoresc, toate aceste elemente fiind comune întregii executări silite şi, implicit, trebuind a fi soluţionate de instanţa de executare.

Prin sentinţa civilă 10818 din 06 noiembrie 2017 a Judecătoriei Braşov a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 159 indice 1 din vechiul C. proc. civ.

Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.

Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

La prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Verificarea competenţei conform alin. (4) nu împiedică formularea excepţiilor de necompetenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute la alin. (1)-(3), asupra cărora judecătorul se va pronunţa în condiţiile legii.

Judecătoria Braşov a constatat că în şedinţa publică din 23 aprilie 2013, Judecătoria Sector 1 Bucureşti s-a declarat competentă teritorial să judece contestaţia la executare şi a respins excepţia necompetenţei teritoriale invocate de intimată, excepţie ce a fost şi pusă în discuţia părţilor în şedinţa publică din data de 26 februarie 2013.

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 19 august 2015, după casarea cu trimitere spre rejudecare, instanţa a admis proba cu înscrisuri, a reţinut cauza în stare de judecată şi s-a pronunţat pe excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 929 R din 09 aprilie 2015, a fost admis recursul şi casată sentinţa sus menţionată, cu trimitere spre rejudecare, având în vedere că sentinţa faţă de care s-a reţinut autoritatea de lucru judecat a fost desfiinţată în recurs, iar pe fond acţiunea s-a finalizat prin admiterea excepţiei tardivităţii, fără a fi fost analizate pe fond pretenţiile contestatoarei.

Potrivit art. 315 C. proc. civ., " (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. (2) Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat. (3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată. (3^1) În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege. (4) La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător".

Prin urmare, instanţa de fond este ţinută de constatările instanţei de recurs, care a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Sector 1 Bucureşti pentru a se pronunţa pe fond.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul cererii îl reprezintă contestaţia la executare, prin care contestatoarea S.C. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. S.A. şi BEJ D. şi cu terţii poprit A. si TREZORERIA BRAŞOV anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. 516/2012 aflat la BEJ D., anularea încheierii pronunţate la data de 05.06.2012 în dosarul nr. x/2012 de Judecătoria Braşov, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite, desfiinţarea popririi înfiinţate asupra conturilor bancare ale societăţii contestatoare la A., întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei creditoare la restituirea sumelor ce au fost reţinute prin instituirea popririi asupra conturilor contestatoarei, desfiinţarea popririi instituite asupra conturilor societăţii contestatoarei, întoarcerea executării silite prin restituirea şi a sumelor executate, cenzurarea onorariului perceput de executorul judecătoresc.

Potrivit dispoziţiilor art. 400 din vechiul C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar conform art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Art. 159 şi art. 159 indice 1 din vechiul C. proc. civ. reglementează cazurile de necompetenţă de ordine publică sau privată, precum şi limitele temporale în care acestea pot fi invocate.

Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

În cauză, aşa cum a reţinut, de altfel şi Judecătoria Braşov, instanţa iniţial învestită - Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, apreciind că este competentă şi pronunţându-se prin sentinţa civilă nr. 10838 din 14 mai 2013.

Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere faptul că Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca instanţă de recurs a casat sentinţa civilă nr. 10838 din 14 mai 2013 şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe - Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - devenind astfel incidente prevederile art. 315 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., conform cărora:

"În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatoarea S.C. C. S.R.L., PRIN REPREZENTANT LEGAL în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea S.C. C. S.R.L., PRIN REPREZENTANT LEGAL, în contradictoriu cu intimaţii B.E.J. D., PRIN REPREZENTANT LEGAL, S.C. B. S.A., PRIN REPREZENTANT LEGAL şi terţii popriţi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV, PRIN A.J.F.P. BRAŞOV şi A., PRIN REPREZENTANT LEGAL, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2018.