Appeal over unstamped bearer-share contract action fails as stamp-duty ruling only challengeable by special review

Şedinţa publică din data de 22 mai 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 21 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamantele S.C. A. S.A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., S.C. E. S.A. şi S.C. F. S.A:

1. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare acţiuni la purtător din 1 octombrie 2009, încheiat între S.C. F. S.A. (actuala S.C. C. S.A.) şi S.C. E. S.A;

2. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare acţiuni la purtător din 5 octombrie 2009, încheiat între S.C. E. S.A. şi S.C. F. S.A;

3. să se dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 948, art. 964, art. 966 şi art. 968 C. civ. din 1864 şi pe cele ale art. 30 şi art. 194 C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 aprilie 2016, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B., în procedura de regularizare a cererii şi a dispus continuarea judecăţii cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., S.C. E. S.A. şi S.C. F. S.A.

Pârâtele S.C. E. S.A. şi S.C. F. S.A. au formulat cereri de repunere în termen şi întâmpinări, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a domnului G., având în vedere că reclamanta S.C. A. S.A. este în insolvenţă şi are dreptul de administrare ridicat, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B., excepţia lipsei de interes şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantelor.

Pârâta S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., ca fiind depusă şi semnată de o persoană fără calitatea de reprezentant, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes.

Prin încheierea din 14 decembrie 2016, prima instanţă a respins cererile privind repunerea în termenul de formulare a întâmpinării; a respins excepţia netimbrării acţiunii, invocată de pârâtele S.C. E. S.A. şi S.C. F. S.A.; a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a domnului G., invocată de pârâtele S.C. E. S.A. şi S.C. F. S.A. şi excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa calităţii de reprezentant, invocată de pârâta S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L.; a dispus unirea cu fondul a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active, lipsei de interes şi prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 964/C din 22 decembrie 2016, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune, lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. A. S.A. şi lipsei de interes; a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. (fostă S.C. F. S.A.), prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., S.C. E. S.A. şi S.C. F. S.A.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 7 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins cererea de repunere în termenul de reexaminare formulată de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L.; a respins ca tardivă cererea de reexaminare formulată de aceeaşi parte împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, fixată prin rezoluţia din 24 martie 2017, în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia nr. 1203/Ap/2017 din 27 iunie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 964/C din 22 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că au fost încălcate principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare, întrucât excepţia netimbrării cererii de apel nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor.

Încălcarea celor două principii decurge şi din respingerea ca tardivă a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, prin încheierea din 7 iunie 2017, având în vedere că această cerere a fost soluţionată fără prezenţa şi citarea recurentei-reclamante.

Titulara recursului a mai susţinut că invocarea de către instanţa de apel a art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, în condiţiile în care în primă instanţă nu a fost datorată taxa judiciară de timbru şi fără a fi respectate principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare, atrage nelegalitatea sub aspect procedural a deciziei instanţei de apel.

Astfel, s-a subliniat că recurentei-reclamante nu i s-a dat posibilitatea reală şi efectivă de a contesta taxa judiciară de timbru în cuantum de 583.802 RON.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, care instituie scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru pentru societăţile aflate în insolvenţă.

Intimata-pârâtă S.C. F. S.A. a depus întâmpinare la 14 septembrie 2017, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare s-a susţinut, în esenţă, că timbrajul aferent cererii de apel putea fi contestat doar pe calea cererii de reexaminare care se soluţionează fără citarea părţilor.

În condiţiile în care cererea de reexaminare formulată de recurenta-reclamantă a fost respinsă printr-o încheiere definitivă, instanţa de apel putea verifica doar dacă taxa judiciară de timbru a fost sau nu achitată.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 14 noiembrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

În şedinţa din 27 februarie 2018, constatând că recursul nu poate fi soluţionat conform art. 493 alin. (5) sau art. 493 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a pronunţat, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi act normativ, o încheiere de admitere în principiu a recursului, acordând termen de judecată la 22 mai 2018, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că, la termenul de dezbateri din 22 mai 2018, recurenta-reclamantă a susţinut că rezoluţia privind stabilirea taxei judiciare de timbru a fost comunicată la o adresă diferită faţă de cea de la sediul administratorului judiciar H. S.P.R.L. şi cea de la sediul său social, motiv pentru care a luat cunoştinţă de obligaţia de plată a acestei taxe la termenul de judecată din 23 mai 2017. Având în vedere că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăseşte critica de nelegalitate anterior evocată, instanţa supremă nu va examina această critică, întrucât a fost formulată după împlinirea termenului de declarare şi motivare a recursului prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că au fost încălcate principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare, întrucât excepţia netimbrării cererii de apel nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor.

Verificând conţinutul încheierii de dezbateri din 20 iunie 2017, instanţa supremă constată că instanţa de apel a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării cererii de apel şi a acordat părţilor prezente cuvântul asupra acestei excepţii.

Faptul că reprezentantul recurentei-reclamante nu s-a prezentat la acel termen nu înseamnă că excepţia netimbrării cererii de apel a fost soluţionată cu încălcarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, întrucât recurenta-reclamantă a fost citată pentru termenul respectiv.

În acest sens pot fi evocate şi dispoziţiile art. 14 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, "instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel".

Cum în textul de lege anterior menţionat este utilizată conjuncţia "sau" rezultă că respectarea principiului contradictorialităţii presupune fie citarea, fie înfăţişarea părţilor la termenul de judecată la care se soluţionează o cerere.

Cu privire la existenţa la dosarul de apel a unei cereri de amânare a judecăţii pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului recurentei-reclamante la termenul de judecată din 20 iunie 2017, instanţa supremă constată că instanţa de apel a respins motivat cererea respectivă şi a amânat pronunţarea la 27 iunie 2017, pentru ca părţile să depună concluzii scrise.

Art. 222 alin. (2) C. proc. civ. prevede că atunci când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Având în vedere că modul în care a procedat instanţa de apel respectă cerinţele textului de lege anterior evocat rezultă că nu a fost încălcat dreptul la apărare al recurentei-reclamante, ca urmare a respingerii cererii de amânare a judecăţii.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că încălcarea celor două principii decurge şi din respingerea ca tardivă a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, prin încheierea din 7 iunie 2017, având în vedere că această cerere a fost soluţionată fără prezenţa şi citarea recurentei-reclamante.

Caracterul nefondat al acestei critici rezultă din conţinutul art. 39 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, conform căruia, cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă.

Dat fiind că soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru se realizează fără citarea părţilor rezultă că nici din această perspectivă nu se poate reţine încălcarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

Prin urmare, instanţa supremă reţine că sunt nefondate criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, care instituie scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru pentru societăţile aflate în insolvenţă.

Prin raportare la această susţinere, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă critică în recurs modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în etapa procesuală a apelului.

Art. 39 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate", iar art. 39 alin. (2) teza I din acelaşi act normativ prevede că încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare are caracter definitiv.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că, prin încheierea din 7 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins ca tardivă cererea de reexaminare formulată de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, fixată prin rezoluţia din 24 martie 2017, în dosarul nr. x/2016.

Având în vedere că încheierea anterior menţionată are caracter definitiv de la data pronunţării, conform art. 39 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, rezultă că modul de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate în apel nu mai poate fi criticat în calea de atac a recursului.

În sprijinul acestei concluzii poate fi evocată şi decizia nr. 7/2014, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului".

Cum calea specială de atac a reexaminării taxei judiciare de timbru este prevăzută atât în Legea nr. 146/1997, cât şi în O.U.G. nr. 80/2013, rezultă că statuarea completului competent să judece recursul în interesul legii se impune a fi respectată şi în prezentul litigiu, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel, modul de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate în apel reprezintă o chestiune definitiv tranşată în cursul procesului ce nu mai poate fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Prin urmare, instanţa supremă va înlătura criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte S.C. F. S.A. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanţa supremă constată că intimata-pârâtă S.C. F. S.A. nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate în recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-pârâtă S.C. F. S.A. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., împotriva deciziei nr. 1203/Ap/2017 din 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă S.C. F. S.A. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2018.