Debtor's appeal over abusive credit clauses redirected to Bucharest Court of Appeal after High Court declines jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined its own material jurisdiction and referred the debtor's appeal (recurs) to the Bucharest Court of Appeal, leaving the lower court decisions intact for now. The case stemmed from a consumer credit contract dispute where a borrower sought a declaration that various interest-rate and fee clauses were abusive under Law No. 193/2000 and EU Directive 93/13/EEC, plus restitution of sums paid; the first-instance court partially upheld the claim (finding certain variable-interest clauses abusive and ordering repayment of 2,157.93 RON), and the appellate court dismissed the bank's appeal. In the present procedural ruling, the High Court held it lacked material jurisdiction under Articles 3(3), 4(1), and 299(2) of the 1865 Civil Procedure Code because the contested decision was rendered by a tribunal in appeal, making the immediate superior court—the Bucharest Court of Appeal—the proper forum for the recurs, not the High Court, which only hears appeals from court-of-appeal decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 din Legea nr. 193/2000, art. 1578 C. civ, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, art. 107 din Legea nr. 71/2011, art. 244 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Debtor's appeal over abusive credit clauses redirected to Bucharest Court of Appeal after High Court declines jurisdiction: The case stemmed from a consumer credit contract dispute where a borrower sought a declaration that various interest-rate and fee clauses were abusive under Law No. 193/2000 and EU Directive 93/13/EEC, plus restitution of sums paid; the first-instance court partially upheld the claim (finding certain variable-interest clauses abusive and ordering repayment of 2,157.93 RON), and the appellate court dismissed the bank's appeal. In the present procedural ruling, the High Court held it lacked material jurisdiction under Articles 3(3), 4(1), and 299(2) of the 1865 Civil Procedure Code because the contested decision was rendered by a tribunal in appeal, making the immediate superior court—the Bucharest Court of Appeal—the proper forum for the recurs, not the High Court, which only hears appeals from court-of-appeal decisions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the exception of material incompetence and declining jurisdiction to the Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 mai 2018
Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi disjunsă din dosarul nr. x/2015, având ca obiect validare poprire în dosarul execuţional nr. x/2012, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A.:
1) să se constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate la pct. 4.1, 4.2, 4.3, 5.2, 5.3, 5.4, 5.6, 5.7, 5.8 din contractul de credit de consum nr. x/13.08.2008 şi la punctele 1.1 până la punctele 3.3 din actul adiţional nr. x/26.06.2009;
2) să se constate nulitatea absolută a acestor clauze;
3) să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor contestate;
4) să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Prin cererea intitulată "cerere completatoare la cererea principală", reclamantul a completat temeiul de drept al acţiunii în sensul indicării Directivei nr. 93/93/CEE a Consiliului Uniunii Europene, Directivei nr. 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, Tratatului prin funcţionarea Uniunii Europene, Legii nr. 193/2000, O.G. nr. 21/1992 şi O.U.G. nr. 50/2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta B. S.A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1578 C. civ. din 1864, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, art. 107 din Legea nr. 71/2011, art. 3 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 4/2005 şi art. 244 C. proc. civ.
Prin încheierea din 15 aprilie 2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia Civilă a respins excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a reţinut că s-a produs efectul prorogării de competenţă cu privire la cererea reconvenţională ce a fost disjunsă din dosarul nr. x/2016.
Prin sentinţa civilă nr. 3015 din 24 aprilie 2017, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractul de credit de consum nr. x/13.08.2008 la pct. 4.1 alin. (1) partea finală şi pct. 4.3 alin. (1) şi (2) referitoare la dobânda variabilă şi dreptul de a modifica dobânzile şi/sau comisioanele; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2.157,93 RON, achitată cu titlu de dobândă variabilă, inclusă în ratele aferente perioadei cuprinse între noiembrie 2008 şi 14 iunie 2009; a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON; a respins ca tardivă cererea completatoare depusă la 10 iunie 2016; a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate; a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul respingerii în tot a cererii reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 352 din 5 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3015 din 24 aprilie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia Civilă.
Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea în tot a deciziei recurate, iar în urma rejudecării, respingerea în tot a cererii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată aferente tuturor fazelor procesuale.
În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti la 3 aprilie 2018.
Dosarul de recurs a fost înaintat către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat la 23 aprilie 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 158 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că prezentul dosar s-a format în urma disjungerii cererii reconvenţionale din dosarul nr. x/2015, având ca obiect validare poprire în dosarul execuţional nr. x/2012. Având în vedere că atât cererea de validare a popririi, cât şi cererea reconvenţională au natura unor incidente procedurale, rezultă că legea aplicabilă în materie procesual civilă se va determina în funcţie de data începerii executării silite, conform art. 25 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia, "procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi". Cum executarea silită ce formează obiectul dosarului execuţional nr. x/2012 a fost declanşată sub imperiul C. proc. civ. din 1865, rezultă că prezentul litigiu este guvernat de dispoziţiile acestui act normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile anume prevăzute de lege".
În temeiul acestui text de lege, Înalta Curte este instanţa competentă să soluţioneze recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ. din 1865, "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege".
Prevederile legale anterior menţionate consacră exclusivitatea de competenţă a curţilor de apel în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel şi în primă instanţă.
Totodată, conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, "recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel".
Acest text de lege dă expresie principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, conform căruia învestirea instanţelor de control judiciar se face din treaptă în treaptă.
Pornind de la aceste consideraţii principiale, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 352 din 5 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Bucureşti este Curtea de Apel Bucureşti rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 158 alin. (3) raportat la art. 3 pct. 3 şi art. 4 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 352 din 5 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 352 din 5 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2018.