Exclusive territorial competence of the execution court for appeal against enforcement acts

Şedinţa publică din data de 17 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia iniţial înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 03 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, şi, ulterior, declinată la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, sub nr. x/2017, contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului- A.A.A.S. Bucureşti a formulat, în contradictoriu cu intimatul A. şi terţii popriţi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. Bucureşti, S.C. B. S.A. Oradea, C. S.A. Constanţa, D. S.A. Bucureşti şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. Mediaş, contestaţie la executare împotriva atât a actelor de executare efectuate de B.E.J.A. "E., F. şi G.", cât şi a executării silite înseşi: poprirea/adresa de înfiinţare a popririi din dosarul de executare nr. 53/2013, înregistrată la contestatoare la data de 21.10.2016, efectuată conform art. 454 şi urm. C. proc. civ., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 4146/13.03.2009, prin care s-a instituit măsura popririi până la concurenţa sumei de 38.900,45 RON reprezentând debit, onorariul executorului judecătoresc, plus cheltuieli de executare; înştiinţarea înfiinţării popririi în dosarul de executare nr. 53/2013 şi procesul-verbal de cheltuieli de executare emis în dosarul execuţional nr. x/2013, solicitând, totodată, instanţei să dispună prezentarea dovezilor privind depunerea certificatelor de investitor în original şi anularea acestora conform hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză.

Contestatoarea a solicitat: suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare irevocabil, conform art. 403 alin. (1) C. proc. civ. admiterea contestaţiei la executare şi anularea actelor de executare menţionate şi a executării silite înseşi, conform art. 404 şi urm. C. proc. civ., şi, întoarcerea executării, în conformitate cu art. 4041 şi urm. C. proc. civ., în situaţia admiterii contestaţiei la executare şi anulării actelor de executare contestate.

În şedinţa publică din data de 09 mai 2017 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale cu privire la soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 5933, pronunţată la data de 09 mai 2017, în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, invocată din oficiu de instanţă; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatoarea AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - AAAS Bucureşti, pe intimatul A. şi pe terţii popriţi COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE, TRANSELECTRICA" S.A. Bucureşti, B. S.A. Oradea, C. S.A. Constanţa, D. S.A. Bucureşti, SOCIETATEA NATIONALA DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. Mediaş, către Judecătoria Oradea, şi a trimis de îndată cauza spre competentă soluţionare către Judecătoria Oradea.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, faţă de prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ., următoarele aspecte:

Din analiza înscrisurilor din dosarul nr. x/2013 rezultă că s-au emis adrese de înfiinţare a popriri către următorii terţi popriţi: Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti (adresă emisă la data de 09.04.2013), Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice, Transelectrica " S.A. (adresă din 18.10.2016); B. S.A. (adresă din 18.10.2016), C. S.A. (adresă din 18.10.2016), D. S.A. (adresă din 18.10.2016), Societatea Nationala de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. (adresă din 18.10.2016).

Din înscrisurile existente la dosar, a reţinut instanţa, rezultă că singurii terţi popriţi care au luat act de poprirea înfiinţată sunt Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti (adresa dosarul declinat) şi B. S.A. (adresa fila x), ceilalţi terţi popriţi comunicând executorului faptul că nu se află în raporturi juridice cu debitoarea contestatoare şi nu înregistrează debite faţă de această societate comercială.

Având în vedere că în prezenta cauză se contestă adresele de înfiinţare a popririi emise către terţii popriţi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice, Transelectrica " S.A., B. S.A., C. S.A., D. S.A., Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., iar singurul terţ poprit care a luat act de înfiinţare popriri, este societatea B. S.A. care are sediul în Oradea, str. x, jud. Bihor (la această societatea contestatoarea figurând şi ca acţionar, conform extrasului ONRC existent la dosar), instanţa a apreciat că Judecătoria Oradea este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Împrejurarea că în anul 2013 s-a luat act de înfiinţarea popririi de către Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, instituţie ce are sediul în sector 4 Bucureşti, a considerat instanţa că nu atribuie Judecătoriei Sector 4 Bucureşti competenţa de soluţionare a prezentei cauzei atât timp cât în prezent executarea se efectuează la terţul poprit cu sediul în Oradea, iar în cauză se contestă adresele de poprire înfiinţate la data de 18.10.2016.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 29 mai 2017, sub nr. x/2017.

În şedinţa publică din 09 martie 2018, a fost invocată, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea.

Judecătoria Oradea, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 1802/2018, pronunţată la data de 22 martie 2018, în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, invocată din oficiu de instanţă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.AS. Bucureşti, pe intimatul A. şi pe terţii popriţi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice, Transelectrica " S.A. Bucureşti, B. S.A. Oradea, C. S.A. Constanţa, D. S.A. Bucureşti, Societatea Nationala de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. Mediaş, către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Potrivit art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. 1865, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Executarea silită a fost începută prin sesizarea Biroului Executorului Judecătoresc E., F., cu sediul în Bucureşti, la cererea creditorului A., care a solicitat executarea silită a creanţei deţinute faţă de debitoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în Bucureşti, str. x.

Prin încheierea din data de 01.02.2013, pronunţată în ds. x/2013 de Judecătoria Sectorului 4, a fost încuviinţată executarea silită a creanţei pe raza sectorului 4, Bucureşti. Cererea de executare silită a privit toate formele de executare silită, conform cererii creditorului, adică executarea bunurilor mobile, imobile şi poprire. Debitoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în Bucureşti, str. x, sector 1 a fost somată ca în termen de 6 luni să ia măsuri pentru achitarea debitului, în condiţiile O.G. nr. 22/2002.

La data de 09.04.2013, a fost înfiinţată poprirea conturilor debitoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a luat act de poprirea conturilor prin adresa nr. x/12.04.2013, comunicând poprirea conturilor pe măsura creării de disponibil.

Prin sentinţa civilă nr. 12643/26.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 4, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de debitoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Prin sentinţa civilă nr. 22215/08.12.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 4, creditor fiind o altă persoană reclamantă în acelaşi dosar, în care s-a pronunţat hotărârea judecătorească - titlul executoriu în prezentul dosar execuţional.

Instanţa a considerat că nu poate fi reţinută împrejurarea că singurul terţ poprit care a luat act de înfiinţare popriri, este societatea B. S.A. care are sediul în Oradea, str. x, jud. Bihor, anterior acestei popriri fiind pornită executarea prin toate formele de executare, iar Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a luat act de poprirea conturilor prin adresa nr. x/12.04.2013, comunicând poprirea conturilor pe măsura creării de disponibil.

Instanţa de executare nu poate fi schimbată, după cum evoluează executarea silită, după tipul de bunuri executate silit, sau dacă apar noi terţi popriţi, răspunzând sau nu la popririle înfiinţate. Prin hotărâri anterioare, (ex sentinţa civilă nr. 12643/2013 a Judecătoriei Sectorului 4, fila x), a fost reţinută competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4.

Prin urmare, nu poate fi reţinut nici un motiv pentru care Judecătoria Oradea ar fi competentă în soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa urmând a declina competenţa de soluţionare a dosarului Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

A mai reţinut instanţa, de reamintit că, în cazul executării silite prin poprire, competenţa teritorială este alternativă, situaţie în care se aplică prevederile art. 12 din C. proc. civ., conform cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Cum în prezenta cauză, creditorul şi-a manifestat voinţa ca executarea silită a debitorului să se facă prin poprire la terţul poprit Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică de pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 4, aceasta este competentă să soluţioneze cauza, chiar dacă s-ar fi admis cererile de încuviinţare a executării silite promovate de executorul judecătoresc la mai multe instanţe de judecată. Mai mult decât atât, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, este evident că, instanţa de judecată nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, sau la cererea pârâtului, însă nici reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente. De aceea, sub acest aspect, este de observat că creditorul a înţeles să iniţieze demersul judiciar la sediul terţului poprit, situaţie în care niciuna dintre părţi şi chiar instanţa de judecată nu mai pot invoca excepţia necompetenţei teritoriale a cauzei şi creditorul nu mai poate reveni la alegerea instanţei făcută.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Oradea s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea contestaţiei la executare, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei contestaţii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială, privită sub aspectul ei funcţional, stabileşte ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanţe - judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - care desfăşoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competenţa materială determină, în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) teza I C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea", iar potrivit art. 373 alin. (3) din acelaşi act normativ, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Întrucât părţilor nu li se permite să deroge de la dispoziţiile art. 373 C. proc. civ. prin alegerea unei alte instanţe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziţii legale instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă.

Or, competenţa teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Dat fiind că cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţa de executare conform art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, şi instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Astfel, se reţine că prin încheierea şedinţei Camerei de Consiliu din 01 februarie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a constatat că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 53/2013 şi, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviinţării executării silite în dosarul execuţional anterior menţionat, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 373 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere că şi contestaţia la executare ori cererea de suspendare a executării silite formulate în prezenta cauză constituie, de asemenea, un incident procedural apărut în cursul executării silite, competenţa de soluţionare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, ca instanţă de executare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate şi în raport de obiectul cauzei- contestaţie la executare-, având în vedere faptul că instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei judecătorii şi,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 373 alin. (2) şi alin. (3) prin raportare la cele ale art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Văzând şi dispoziţiile art. 22 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2018.