Request to lift criminal preservation seizure declared outside jurisdiction and remanded to civil court as objection to execution

Şedinţa publică din data de 17 mai 2018

Asupra cererii de ridicare sechestru asigurător de faţă;

A. Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 03 aprilie 2018, petentul A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat, invocând dispoziţiile art. 996- 997 C. proc. civ., ridicarea sechestrului asigurător înfiinţat prin Ordonanţa din data de 01 martie 2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordonanţă menţinută prin sentinţa penală nr. 1352 din 09 octombrie 2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

B. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere de ridicare sechestru asigurător este Judecătoria Târgovişte.

3. Sechestrul asigurătoriu reglementat de art. 249 C. proc. pen. este o măsură procesuală cu caracter real, provizoriu, care are ca efect indisponibilizarea unor bunuri mobile şi imobile, pentru a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea lor de la urmărire.

4. Scopul instituirii măsurilor asigurătorii este acela de a acorda persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă în procesul penal o garanţie a reparării prejudiciului creat prin fapta ilicită, iar statul are certitudinea solvabilităţii suspectului, inculpatului, persoanei responsabile civilmente, în vederea recuperării cheltuielilor judiciare, a plăţii amenzii ori a existenţei bunurilor în proprietatea subiecţilor procesuali, a părţilor menţionate ori a altor persoane, în vederea confiscării.

5. Ca efect al instituirii sechestrului, proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând, aşadar, atributul dispoziţiei juridice şi materiale, pe întreaga durată a procesului penal, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

6. Măsurile asigurătorii sunt instituite de procuror, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată şi reprezintă o fază procesuală distinctă de aducerea lor la îndeplinire, astfel cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 249, 253-255 C. proc. pen.

7. În speţă, instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în localitatea jud. Dâmboviţa, s-a dispus prin Ordonanţa din data de 01 martie 2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a fost menţinută prin sentinţa penală, definitivă, nr. 1352 din 09 octombrie 2012 pronunţată în dosarul nr. x/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

8. Normele procesual civile reglementează atât desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător (art. 956 C. proc. civ. în cazul nedepunerii cauţiunii în ipotezele reglementate de art. 953 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.), cât şi instituţia ridicării sechestrului asigurător (art. 957 C. proc. civ.). De asemenea, este reglementată desfiinţarea şi ridicarea popririi asigurătorii, prin trimiterea pe care art. 971 alin. (1) C. proc. civ. o face la dispoziţiile art. 954 - 959 C. proc. civ. aplicabile sechestrului asigurător. În plus, normele procesual civile reglementează la art. 721 C. proc. civ. şi "depunerea cu afectaţiune specială", ca mijloc prin care debitorul sau terţul garant poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii, împiedicând valorificarea bunurilor la care acestea se referă.

9. Măsura ridicării sechestrului asigurător poate fi solicitată de către debitor în două ipoteze distincte: cea prevăzută la alin. (1), care reglementează un remediu eficient pentru debitorul care dă o garanţie reală sau personală îndestulătoare, la dispoziţia creditorului, şi cea prevăzută la alin. (2) când bunurile debitorului vor fi scoase de sub măsura indisponibilizării, la cerere, în situaţia în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia.

10. Cu privire la instanţa competentă să ridice sechestrul asigurător, deşi legiuitorul indică expres, doar pentru ipoteza prevăzută de art. 957 alin. (2) C. proc. civ., că aceasta este instanţa care a încuviinţat măsura, aplicarea principiului simetriei impune soluţia competenţei de soluţionare în primă instanţă a cererii debitorului de ridicare a sechestrului asigurător, în favoarea instanţei determinate potrivit regulii prevăzute prin art. 954 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a instanţei care a dispus înfiinţarea măsurii, aceasta fiind instanţa competentă să judece procesul în primă instanţă, chiar şi atunci când cererea de sechestru ar fi încuviinţată de instanţa de control judiciar în calea de atac a creditorului, exercitată împotriva încheierii de respingere a măsurii sechestrului.

11. Astfel, potrivit art. 954 C. proc. civ. cererea de sechestru asigurător se soluţionează de către instanţa competentă să judece procesul în primă instanţă iar, legea permite şi ridicarea sechestrului asigurător, mai înainte de soluţionarea litigiului pe fond, asupra cererii de ridicare, conform art. 957 C. proc. civ., urmând a se pronunţa instanţa care a încuviinţat-o. Prin urmare, ridicarea sechestrului se poate dispune numai de către instanţa care a instituit-o şi, doar până la obţinerea unui titlu executoriu, ulterior acestui moment sechestrul asigurător transformându-se în sechestru executoriu, potrivit art. 958 C. proc. civ.

12. În altă ordine de idei, astfel cum rezultă din prevederile art. 250 alin. (8) C. proc. pen., petentul, după rămânerea definitivă a hotărârii penale, avea posibilitatea de a formula contestaţie la executare, potrivit legii civile, cu privire la modul de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului, în măsura în care aprecia că menţinerea acestei măsuri nu se mai justifică, obligaţia sa stingându-se.

13. De asemenea, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, aceasta soluţionându-se conform art. 600 alin. (3) C. proc. pen. de către instanţa civilă potrivit legii civile.

14. Faţă de cele mai sus reţinute, instanţa supremă constată că petentul nu se mai poate prevala de dispoziţiile referitoare la ridicarea sechestrului asigurător, ci de apărările şi excepţiile corespunzătoare etapei executării silite, în cadrul contestaţiei la executare, o atare cerere ţinând de executarea silită însăşi.

15. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a cererii de ridicare sechestru asigurător formulată de petentul A., în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2018.