Revision request rejected as unfounded; ultra petita claim not established under Article 509(1)(1) CPC.

Şedinţa publică din data de 17 mai 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1440, pronunţată la data de 17 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2013, a respins recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 1327 A din 24 septembrie 2015 şi încheierii din 3 septembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, în termen, revizuenta A., solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei nr. 1440/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2013, rejudecarea fondului cauzei, iar, pe fond, respingerea cererii de obligare a A. la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., revizuenta apreciază că prin analiza pe care instanţa a realizat-o cererii de recurs, a restabilit o altă situaţie juridică obiectului cauzei şi s-a pronunţat în legătură cu elemente nesusţinute de părţi, acordând în mod nelegal în favoarea unei persoane fizice B. mai mult decât s-a cerut. În acelaşi context legal, instanţa s-a pronunţat pe ceea ce nu i s-a cerut şi a acordat mai mult decât i s-a cerut, elemente care conduc la temeinicia cererii de revizuire.

În continuare revizuenta a susţinut cazul de revizuire invocat în legătură cu calitatea procesuală a persoanei fizice B./Biroului de Arhitectură B., arătând că instanţa a reţinut exclusiv partea de început a contractului, fără să analizeze şi conţinutul clauzelor, semnătura de la finalul contractului, dar şi celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei şi, implicit, cererea de chemare în judecată, documente care evidenţiau faptul cert că relaţiile contractuale au fost asumate de Biroul de Arhitectură, şi nu de persoana fizică B., astfel, calitatea procesuală activă rezultând din cererea de chemare în judecată şi răspunsul la interogatoriu, din Contractul de planificare generală, din notele/scrisorile de întâlnire de conciliere, protocoale, runda de convorbiri purtate cu instituţii ale Uniunii Europene la Bruxelles, fiind dezvoltate vaste argumente privitoare la acestea.

Revizuenta a mai arătat că, un alt motiv al cererii de revizuire îl reprezintă condiţia finanţării europene, element pe care instanţa l-a ignorat şi a restabilit obligaţiile părţilor, altele decât cele asumate, pronunţându-se pe elemente în plus faţă de ceea ce i s-a cerut, şi, în fine, un alt motiv îl reprezintă lipsa de analiză a instanţei pe ceea ce i s-a cerut, în esenţă, susţinând că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de recurs nu a fost preocupată să analizeze materialul probator al cauzei, ci a reţinut "celeritatea procesului impunând menţinerea numai a mijloacelor de probă care tind la aflarea adevărului, şi nu la prelungirea în mod inutil a procesului civil", elemente care au dus la o soluţionare a cauzei fără o analiză atentă a documentelor depuse în apărare, care stabileau fără putere de tăgadă atât calitatea procesuală a Biroului de Arhitectură, cât şi condiţia finanţării, dar, mai ales, cerinţa la plată în sarcina Universităţii a unor sume de bani nedatorate.

Privitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire susţinută, Înalta Curte constată că este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Importanţa revizuirii rezidă în posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile. Pe de altă parte, însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

În conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) Noul C. proc. civ.: "Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:revizuirea (…) unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută (...)".

Cerinţa evocării fondului prevăzută de art. 509 alin. (1) Noul C. proc. civ. drept condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii.

De pe acest fundament legal, este de considerat că, de regulă, hotărârile instanţelor de recurs prin care fondul pricinii este abordat pot face obiectul revizuirii, fiind fără relevanţă că hotărârea dată în recurs este una de admitere a acestuia sau de respingere a lui, câtă vreme, în fiecare dintre aceste două ipoteze, fondul pricinii este cercetat.

Fac excepţie acele situaţii în care recursul s-ar respinge ca tardiv, ca inadmisibil, ori, în genere, pentru motive ce împiedică abordarea fondului, căci, în asemenea ipoteze, decizia ce se pronunţă nu oferă beneficiul cercetării pricinii pe fondul ei.

În cauză, prin decizia atacată cu revizuire a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 1327 A din 24 septembrie 2015 şi încheierii din 3 septembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Aşadar, motivele de nelegalitate invocate de către parte au fost examinate pe fondul lor, şi această analiză făcută de instanţa de recurs constituie o evocare a fondului, în sensul art. 509 Noul C. proc. civ. în atari condiţii, decizia este susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, astfel că, nelegal s-a susţinut în sensul inadmisibilităţii căii extraordinare de atac promovate de revizuentă.

Înalta Curte urmează a respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi prin prisma cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., din examinarea criticilor dezvoltate în cerere rezultând că acestea pot fi încadrate în motivul de revizuire prevăzut de acest text.

Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti pentru motive privind pronunţarea acestora cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional este reglementată prin normă constituţionalăÎn considerarea dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, coroborate cu cele ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea contestaţiei în anulare în speţă., şi anume, potrivit art. 129 din Constituţia României, părţile pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestui principiu constituţional, legea procesual civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfăşurarea procesului civil, în fond şi căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfăşurare care, prin reglementarea conţinutului fiecărei etape procesuale, constituie o garanţie a egalităţii părţilor, a protejării judiciare a drepturilor subiective deduse judecăţii şi a pronunţării de hotărâri corespunzătoare legii şi adevărului.

Reglementarea are aptitudinea de a răspunde cerinţelor noii perspective asupra justiţiei, generate de art. 21 din Constituţia României, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie.

Admisibilitatea căii extraordinare de atac a cererii de revizuire, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1- 11 Noul C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiţionată de caracterul fondat al acestora.

Căci, cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condiţiile strict reglementate de art. 509 Noul C. proc. civ., şi nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în aceste dispoziţii legale.

Revizuenta din cauza de faţă şi-a întemeiat în drept cererea de revizuire pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., potrivit cu care, "Revizuirea … unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă: … 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

Prin urmare, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) Noul C. proc. civ. şi, respectiv, art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire, situaţie care se regăseşte în speţă, excepţia inadmisibilităţii urmând a fi respinsă.

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, reţinând următoarele:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanţă.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 1 Noul C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Cele trei ipoteze prevăzute de art. 509 pct. 1 Noul C. proc. civ. vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât, şi reprezintă o consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabileşte limitele judecăţii, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concret formulată.

Prin formularea din textul legal se face referire la aplicarea principiului disponibilităţii, care nu îngăduie instanţei să depăşească obiectul acţiunii sau al celorlalte cereri accesorii ori incidentale, dar nici nu-i permite să omită a se pronunţa asupra lor.

Prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecăţii.

Aşadar, nepronunţarea instanţei trebuie să vizeze un "lucru cerut", noţiune care trebuie interpretată ca referindu-se la cererea concretă, cele accesorii sau subsidiare, nu diferitele argumente care susţin sau combat aceste cereri sau soluţiile date asupra lor.

Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speţă.

O astfel de situaţie nu se întâlneşte în cazul de faţă, când instanţa de recurs a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 1327 A din 24 septembrie 2015 şi încheierii din 3 septembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind menţinută soluţia de respingere a apelului declarat împotriva sentinţei de fond, deci, fără a schimba soluţia pe cererile care au fixat cadrul litigiului şi pe care ar fi omis să le analizeze.

Faptul că s-a respins recursul nu reprezintă un motiv de revizuire în sensul art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., care face vorbire de un lucru cerut, şi nu de soluţia pronunţată de instanţă; nu se poate cere revizuirea unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe motiv că instanţa, dispunând respingerea recursului declarat împotriva deciziei instanţei de apel, nu s-ar fi pronunţat asupra unui capăt de cerere care nu a format obiectul recursului, astfel că, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ.

Deopotrivă, respingând recursul şi fiind menţinută soluţia de respingere a apelului declarat împotriva sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte a menţinut hotărârea primei instanţe, ca şi situaţia de fapt reţinută de aceasta.

Căci, nu constituie plus petita şi, prin urmare, nu poate fi cenzurată pe calea revizuirii hotărârea instanţei de recurs care, respingând recursul împotriva deciziei de respingere a apelului, a menţinut hotărârea primei instanţe şi situaţia de fapt reţinută de aceasta.

Prin urmare, instanţa de recurs nu a acordat nimic, nepronunţându-se ea însăşi cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de care se verifică, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., respectarea principiului disponibilităţii, nefiind vorba despre minus, plus, ori, extra petita.

Procedând astfel, instanţa de recurs nici nu putea să nu acorde ceea ce s-a cerut- aşa cum invocă revizuenta în temeiul art. 509 pct. 2 C. proc. civ.- pentru că, respingând apelul, la rândul său instanţa de apel nu a acordat nimic, ci a menţinut ceea ce a dat tribunalul prin sentinţă, ipoteza neacordării a ceea ce s-a cerut, minus petita, ori peste ceea ce s-a cerut, plus petita, raportându-se la cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, se observă că, cererea de revizuire vizează, de altfel, aspecte de fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuenta exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de recurs pe fond.

Nemulţumirea revizuentei, fiind exprimată faţă de considerentele hotărârii atacate şi de faptul că instanţa de recurs nu ar fi analizat motivele de recurs cu care a fost învestită, nu poate face, însă, obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., care are în vedere pronunţarea instanţei ultra, extra sau minus petita în raport de pretenţiile deduse judecăţii- care alcătuiesc fondul cauzei-, şi nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.

Susţinerea revizuentei în sensul că instanţa de recurs nu a analizat un anumit motiv de nelegalitate care a fost invocat prin cererea de recurs, de altfel, reluat şi prin cererea de revizuire, nu poate fi primită, întrucât, Înalta Curte a răspuns doar argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, astfel că, această critică nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raţionamentul logico- juridic al instanţei în adoptarea soluţiei din recurs.

În condiţiile în care cererea de revizuire nu constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunţate de instanţa de recurs, nici celelalte motive prin care s-au reluat argumentele cererii de recurs care au fost prezentate Înaltei Curţi drept motiv de revizuire nu vor fi reţinute.

Înalta Curte reţine, astfel, că expunând situaţia de fapt dedusă judecăţii, prin cererea de revizuire formulată revizuenta A. a reiterat solicitările ce vizează fondul cauzei, formulate în etapa procesuală anterioară a recursului.

Or, aceste aspecte nu se circumscriu dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., care trebuie interpretate restrictiv, pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs.

Astfel, din motivele cererii de revizuire, rezultă că pretinsele greşeli ale instanţei de recurs de a nu se pronunţa asupra aspectelor cu soluţionarea cărora a fost învestită, au vizat, în realitate, pretinsele erori săvârşite de instanţa de recurs în examinarea motivelor de nelegalitate, care nu a soluţionat în favoarea revizuentei fondul litigiului dedus judecăţii.

Or, cererea de revizuire, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1- 11 Noul C. proc. civ., şi nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, ce nu este posibilă pe calea revizuirii. Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti pentru motive privind pronunţarea acestora cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional este reglementată prin normă constituţională.

Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, cererea de revizuire nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, neputând fi primită repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluţionate de instanţă, astfel că, invocarea de către revizuentă a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ. se apreciază să nu sunt incidente în cauză.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege invocat, şi, în aceste condiţii, calea extraordinară de atac nu poate fi primită, Înalta Curte urmând a respinge prezenta cerere de revizuire dedusă judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1440 din 17 octombrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2018.