Jurisdictional Competence for Cassation Appeals in Low-Value Civil Disputes After Constitutional Amendment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice declared itself incompetent and referred the appeals to the Court of Appeal Brașov, thereby leaving the Tribunal's appeal decision in force. The dispute concerned a civil action brought by a public construction inspection authority against a county council for unpaid statutory construction fees and late-payment penalties, which was initially dismissed by the first-instance court but partially admitted by the appellate court. The decisive legal issue was the correct venue for the second appeal (recurs), where the Supreme Court held that because the underlying civil dispute valued less than 200,000 RON fell under the jurisdiction of the courts of first instance (judecătoria) in the first instance, the subsequent appeal lay with the tribunal, and the subsequent cassation appeal must be heard by the court hierarchically superior to the tribunal (the Court of Appeal), rather than the Supreme Court, in accordance with Article 96(3), Article 95(1), and Article 94(1)(k) of the Civil Procedure Code, as well as the constitutional requirement that courts of appeal handle appeals from tribunals in specific statutory cases.
Legislator headnote
AI generatedart. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ; Jurisdictional Competence for Cassation Appeals in Low-Value Civil Disputes After Constitutional Amendment: După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 mai 2018
Asupra recursurilor de faţă;
A. Obiectul cererii introductive.
1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII- I.S.C.- pentru, INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII CENTRU BRAŞOV a chemat în judecată pe pârâtul JUDEŢUL BRAŞOV- PRIN PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN BRAŞOV, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: obligarea pârâtului la plata sumei totale de 97.545,80 RON reprezentând diferenţă cote datorate, sumă calculată în baza a două legi speciale în domeniul construcţiilor, aplicabile pentru lucrările autorizate cu autorizaţia de construire nr. x/2010, astfel: - 4.060,81 RON reprezentând regularizare cotă de 0,1% din valoarea finală; - 12.872,17 RON reprezentând regularizare cotă de 0,7% din valoarea finală; - 80.612,82 RON penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere, calculate până la dublul sumei datorate; cu obligarea pârâtului la plata eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
B. Hotărârea primei instanţe.
2. Prin sentinţa civilă nr. 4317/27.04.2017 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. x/2016, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII- I.S.C.- pentru, INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII CENTRU BRAŞOV, în contradictoriu cu pârâtul JUDEŢUL BRAŞOV- PRIN PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN BRAŞOV.
C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII- I.S.C.- pentru, INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII CENTRU BRAŞOV, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului la plata obligaţiilor legale instituite de legiuitor în sarcina sa, astfel cum au fost solicitate şi precizate prin acţiune.
D. Hotărârea instanţei de apel.
4. Prin decizia nr. 1585/AP din 26 octombrie 2017 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul Inspectoratul de Stat în Construcţii- ISC împotriva sentinţei civile nr. 4317/2017 pronunţate de Judecătoria Brasov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII - I.S.C., instituţie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pentru Inspectoratul Regional în Construcţii Centru Braşov, pentru Inspectoratul Judeţean în Construcţii Braşov, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul JUDEŢUL BRAŞOV- prin preşedintele Consiliului Judeţean.
A ost obligat pârâtul Judeţul Braşov să achite reclamantului penalităţi pentru plata cu întârziere a debitului de 63.679,84 RON de 0,15% pe zi de întârziere, calculate pe perioada 14.05.2012-31.03.2016, fără ca suma datorată să depăşească debitul principal.
S-au respins restul pretenţiilor.
E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.
5. Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs, recurentul - reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII- I.S.C.- pentru, INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII CENTRU BRAŞOV şi recurentul - pârât JUDEŢUL BRAŞOV- PRIN PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN BRAŞOV, iar cererile de recurs au fost înaintate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Tribunalul Braşov- prin adresa emisă la 23.02.2018 şi înregistrată la Înalta Curte sub nr. x/28.02.2018.
F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
6. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Braşov.
7. După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
8. Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
9. Prin urmare, decizia Curţii Constituţionale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii şi referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
10. Rezultă că sintagma declarată neconstituţională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică cele care pornesc în primă instanţă de la tribunale.
11. De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. Conţinutul acestui paragraf este următorul:
"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie".
12. Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituţională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puţin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi că doar anumite recursuri ajung să fie soluţionate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
13. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, în primă instanţă, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanţe au competenţa în primă instanţă.
14. În ce priveşte criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluţionate de către judecătorii, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, aceasta însemnând că, în ce priveşte criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalelor.
15. Coroborând aceste dispoziţii legale cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât şi în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depăşesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.
16. În altă ordine de idei, se poate reţine că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 şi 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului şi hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competenţa de soluţionare a recursurilor revine instanţelor imediat superioare, respectiv curţilor de apel.
17. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.
18. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
19. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.
20. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
21. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
22. Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.
23. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII- I.S.C.- pentru, INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII CENTRU BRAŞOV şi de pârâtul JUDEŢUL BRAŞOV- PRIN PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN BRAŞOV împotriva deciziei nr. 1585/AP din 26 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2018.