Bank credit commission nullity claim remanded to Court of Appeal due to jurisdictional incompetence of the High Court

Şedinţa publică din data de 17 mai 2018

Asupra recursului de faţă;

A. Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. BUCUREŞTI şi B. - SUCURSALA DROBETA TURNU- SEVERIN, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale prevăzute la art. 8 Comisioane, stipulată în contractul de credit nr. x/11.06.2009- Condiţii particulare, clauză referitoare la comisionul lunar de gestionare a creditului, cu consecinţa eliminării acestei clauze; repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de credit; s-a cerut obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumelor rezultate din comisionul lunar de gestionare a creditului, sume necuvenite, achitate de la data acordării creditului- 11.06.2009, iar plata acestora să se facă la valoarea actualizată, în funcţie de dobânda legală şi rata inflaţiei, la data plăţii efective a sumelor, ţinând cont de faptul că banca nu motivează şi nu justifică cuantumul exagerat al acestui comision; cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin prima precizare de acţiune formulată, cu privire la cuantumul comisionului, reclamanta A. a solicitat să se ia act de micşorarea câtimii acestuia la valoarea confirmată de bancă de 1.774, 82 de RON şi nu de 1.814,82 de RON.

De asemenea, reclamanta a depus la dosar şi precizarea nr 2 a acţiunii prin care a solicitat suplimentar încă două petite, respectiv: să se constate nulitatea absolută a Actului adiţional nr. x din 17.09.2010 la Contractul de credit, aşa zis de implementare a O.U.G. nr. 50/2010 la care face referire pârâta prin întâmpinare, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestui Act adiţional la Contractul de credit: reformularea capătului nr. 3 al cererii, în sensul micşorării câtimii solicitate, astfel: obligarea pârâtelor la restituirea sumelor în cuantum de 1.774,82 de RON şi nu 1.814,82 de RON, rezultate din comisionul lunar de gestionare a creditului redenumit ulterior comision de administrare credit, sume necuvenite, achitate de la data acordării creditului 11.06.2009-31.12.2013, plata acestora să se efectueze la valoarea actualizată în funcţie de dobânda legală şi rata inflaţiei, la data plăţii efectiva sumelor, ţinând cont de faptul că banca nu motivează şi nu justifică cuantumul exagerat al acestui comision.

La data de 20.01.2017, reclamanta a depus la dosar precizarea nr. 3 a acţiunii prin care a reformulat capătul nr. 3 de cerere, în sensul micşorării câtimii solicitate, ţinând cont de ultimele relaţii primite de la B. În acest sens, a arătat că solicită obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumelor de bani în cuantum total de 1.748,19 de RON (585+1.162,97 de RON), rezultate din însumarea comisionului lunar de gestionare a creditului, încasat de bancă pe perioada 20.07.2009-20.08.2010 în cuantum de 585,22 de RON şi comisionului lunar de administrare a creditului încasat de bancă pe perioada 20.09.2013-31.10.2013 în cuantum de 1.162,97 RON, plata acestora să se efectueze la valoarea actualizată în funcţie de dobânda legală şi rata inflaţiei la data plăţii efective a sumelor.

B. Hotărârea primei instanţe.

2. Prin sentinţa civilă nr. 686/23.02.2017 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr. x/2015, s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta A. şi pe pârâtele B. S.A. BUCUREŞTI şi B. - SUC. DROBETA TURNU SEVERIN.

S-a constatat existenţa clauzei abuzive privind comisionul de gestionare a creditului, prevăzut la pct. 8 în contractul de credit nr. x/11.06.2009, precum şi existenţa clauzei abuzive privind comisionul lunar de administrare a creditului prevăzută la art. 1.2.1. din actul adiţional nr. x/17.09.2010 la contractul de credit nr. x/11.06.2009.

S-a dispus anularea clauzei abuzive privind comisionul de gestionare a creditului prevăzut la pct. 8 în contractul de credit nr. x/11.06.2009, dar şi a clauzei abuzive privind comisionul lunar de administrare a creditului prevăzută la art. 1.2.1. din actul adiţional nr. x/17.09.2010 la contractul de credit nr. x/11.06.2009.

S-a dispus restituirea sumei de 1748,19 RON ce reprezintă comision de gestionare/administrare credit, actualizată cu rata inflaţiei, precum şi dobânda legală, ce va fi calculată de la data plaţii fiecărei rate până la data restituirii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 599/04.05.2017 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr. x/2015, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. Bucureşti şi B.- SUCURSALA DR TR SEVERIN.

S-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 686 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 23.02.2017.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată.

C. Calea de atac împotriva hotărârilor primei instanţe.

3. Împotriva acestor hotărâri au declarat apel în termen legal şi motivat pârâtele B. S.A. BUCUREŞTI şi B. - SUCURSALA DROBETA TURNU- SEVERIN, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondată, şi, respectiv, respingerea cererii de completare a sentinţei civile nr. 686/23.02.2017, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta A. a formulat apel incident, la data de 16 august 2017, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinţei de completare dispozitiv, în sensul majorării cheltuielilor de judecată, întrucât, în mod eronat instanţa de fond a admis în parte solicitarea sa de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest dosar şi nu a acordat cheltuielile de transport/deplasare.

D. Hotărârea instanţei de apel.

4. Prin decizia nr. 360/2017 din 12 decembrie 2017 a Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins apelul principal formulat de apelanta B. S.A. BUCUREŞTI şi apelanta B. - SUC. DROBETA TURNU SEVERIN împotriva sentinţei civile nr. 686/23.02.2017, pronunţată de Judecătoria Drobeta Tr. Severin în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu A..

A fost admis apelul formulat de B. S.A. BUCUREŞTI şi apelanta B. - SUC. DROBETA TURNU SEVERIN împotriva sentinţei nr. 599/4.05.2017, în contradictoriu cu A..

S-a schimbat în parte sentinţa de completare dispozitiv, în sensul că au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 600 RON onorariu de avocat, diminuat de la suma de 1000 RON, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

A fost admis apelul incident formulat de reclamanta- apelantă A. împotriva sentinţei nr. 599/4.05.2017 de completare dispozitiv, care a fost schimbată, în sensul că au fost obligate apelantele- pârâte B. la plata cheltuielilor de transport de 99,91 RON .

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

5. Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs, recurentele - pârâte B. S.A. BUCUREŞTI şi B. - SUCURSALA DROBETA TURNU- SEVERIN, iar cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Tribunalul Mehedinţi- prin intermediul Curţii de Apel Craiova, prin adresa emisă la 12.02.2018 şi înregistrată la Înalta Curte sub nr. x/19.02.2018.

F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

6. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Craiova.

7. După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

8. Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

9. Prin urmare, decizia Curţii Constituţionale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii şi referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

10. Rezultă că sintagma declarată neconstituţională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică cele care pornesc în primă instanţă de la tribunale.

11. De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. Conţinutul acestui paragraf este următorul:

"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie".

12. Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituţională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puţin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi că doar anumite recursuri ajung să fie soluţionate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

13. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, în primă instanţă, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanţe au competenţa în primă instanţă.

14. În ce priveşte criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluţionate de către judecătorii, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, aceasta însemnând că, în ce priveşte criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalelor.

15. Coroborând aceste dispoziţii legale cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât şi în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depăşesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.

16. În altă ordine de idei, se poate reţine că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 şi 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului şi hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competenţa de soluţionare a recursurilor revine instanţelor imediat superioare, respectiv curţilor de apel.

17. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.

18. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

19. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.

20. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.

21. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

22. Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

23. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtele B. S.A. BUCUREŞTI şi B. - SUCURSALA DROBETA TURNU- SEVERIN împotriva deciziei nr. 360/2017 din 12 decembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2018.