Bank loan abusive clauses: Jurisdiction for recourse in civil cases under 200,000 RON following Constitutional Court interpretation of Law 2/2013

Şedinţa publică din data de 17 mai 2018

Asupra recursului de faţă;

A. Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Tulcea, la data de 9 iulie 2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A. BUCUREŞTI- SUCURSALA JUDEŢEANĂ TULCEA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzelor pe care le va enumera din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1784/28.06.2007, înlăturarea lor şi restituirea sumelor încasate necuvenit şi nejustificat, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală: pct. 5, 7- dobânda curentă- 10,95%, revizuibilă semestrial, la care se adaugă 1,20 p.p.; pct. 8- dobânda majorată; pct. 9 a) comisionul de rambursare anticipată, lit. b) comisionul de acordare credit de 0,95% flat, lit. c) comision de administrare de 7,50 RON/lunar, lit. d) comision de transformare pentru prima solicitare flat de 0,50%, lit. e) comision de transformare pentru următoarele solicitări 1% flat, lit. f) comision de urmărire riscuri de 42,00 RON lunar, condiţii generale de creditare; pct. 2.10 a); pct. 2.10 b); pct. 2.11 a); pct. 2.10 d); Cap. 3 Comisioane, pct. 3.1.- comision de acordare credit, pct. 3.2.- comision de neutilizare, pct. 3.3.- comision de rambursare anticipată, pct. 3.4.- comision de transformare, pct. 3.6., 3.7., 3.8.- comision de urmărire riscuri, pct. 3.9.- comision de administrare; Cap. 4- Rambursarea împrumutului şi plata dobânzilor, pct. 4.1., 4.2. lit. a), 4.3.; Cap. 6 Asigurare, pct. 6.1., 6.4.; Cap. 7 Obligaţii şi drepturi pct. 7.4. lit. b), lit. g), lit. h); ca efect al constatării nulităţii absolute a clauzelor abuzive, s-a cerut obligarea pârâtei la restituirea tuturor plăţilor efectuate în temeiul acestor clauze abuzive şi înlăturarea din contractul de credit menţionat a clauzelor enumerate mai sus; s-a cerut obligarea pârâtei la recalcularea debitului şi la eliberarea unui nou grafic de plată; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

B. Hotărârea primei instanţe.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1991/2016 din 14.07.2016 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosar nr. x/2015, s-a admis, în parte, cererea chemare în judecată promovată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C., Sucursala Judeţeană Tulcea.

S-a constatat nulitatea clauzelor:

- art. 5 fraza a II-a şi art. 2.10.d(Condiţii Generale) din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1784/28.06.2007 în care se prevede:" Dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă revizuibilă semestrial, care se afişează la sediile C., la care se adaugă 1,20 pp. Cotaţia dobânzii de referinţă revizuibilă semestrial este cea de la 30 septembrie din fiecare an şi se aplică de la 01 octombrie pana la 31 martie anul următor, respectiv cea de la 31 martie din fiecare an şi se aplică de la 01 aprilie până la 30 septembrie din acelaşi an." şi respectiv: "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda de referinţă revizuibilă semestrial, fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare, de la data de 30 septembrie şi 30 martie ale anului, noul procent de dobândă aplicându-se de la 01 oct, la soldul creditului, respectiv 01 aprilie la soldul creditului existent. Modificarea nivelului dobânzii de referinţă revizuibilă semestrial conduce la recalcularea dobânzii datorate"

- art. 3.8(Condiţii Generale): "Comisionul de urmărire riscuri se calculează flat, prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat de la pct. 1 din contract. Clientul achită comisionul de urmărire riscuri lunar, odată cu rata de credit şi dobânda. Comisionul de urmărire riscuri se percepe integral, inclusiv pentru fracţiunile din lună."

- art. 3.9 (Condiţii Generale): " Comisionul de administrare este în sumă fixă lunară şi se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1 din contract. Clientul achită comisionul de administrare, odată cu rata de credit şi dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracţiunile din lună."

- art. 3.7 alin. (1) şi (3)(Condiţii Generale):" Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcţie de evoluţia pieţei finaciar-bancare. În cazul modificării nivelului comisioanelor în sensul majorării acestora, banca va notifica împrumutatul în momentul în care intervine această modificare, prin afişare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În cazul în care împrumutatul nu este de acord cu noul nivel al comisioanelor, are dreptul să ramburseze anticipat creditul şi să achite dobânzile aferente în termen de …zile de la data notificării. În caz contrar, părţile convin că împrumutatul acceptă în mod tacit noile niveluri ale comisioanelor."

A fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor sumele achitate de către reclamanţi în contul clauzelor constatate ca fiind abuzive, actualizate cu dobânda legală, începând cu data de 09.07.2015 şi până la data achitării acestor sume.

A fost obligată pârâta să emită un nou grafic de rambursare faţă de soluţia de constatare a nulităţii absolute a clauzelor contractuale anterior menţionate.

S-au respins restul pretenţiilor, ca fiind neîntemeiate.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 1750 RON, reprezentând 50% din totalul de 3500 RON al cheltuielilor de judecată (3500 RON onorariu de avocat).

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

3. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal şi motivat reclamanţii A. şi B., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată din fond şi apel, cât şi pârâta C. S.A. BUCUREŞTI, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată, aşadar, inclusiv a pretenţiilor care au fost admise prin intermediul hotărârii atacate, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

D. Hotărârea instanţei de apel.

4. Prin decizia nr. 908/2017 din 11 octombrie 2017 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins, ca nefondat, apelul civil declarat de către apelanţii- reclamanţi A. şi B. şi apelul declarat de către apelanta - pârâtă C. S.A. BUCUREŞTI împotriva sentinţei civile nr. 1991/14.07.2016 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. x/2015, având ca obiect constatare nulitate act juridic.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

5. Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, recurenta-pârâtă C. S.A. BUCUREŞTI, iar cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Tribunalul Tulcea - prin adresa emisă la 08.02.2018 şi înregistrată la Înalta Curte sub nr. x/14.02.2018.

F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

6. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Constanţa.

7. După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

8. Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

9. Prin urmare, decizia Curţii Constituţionale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii şi referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

10. Rezultă că sintagma declarată neconstituţională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică cele care pornesc în primă instanţă de la tribunale.

11. De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. Conţinutul acestui paragraf este următorul:

"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie".

12. Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituţională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puţin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi că doar anumite recursuri ajung să fie soluţionate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

13. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, în primă instanţă, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanţe au competenţa în primă instanţă.

14. În ce priveşte criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluţionate de către judecătorii, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, aceasta însemnând că, în ce priveşte criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalelor.

15. Coroborând aceste dispoziţii legale cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât şi în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depăşesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.

16. În altă ordine de idei, se poate reţine că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 şi 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului şi hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competenţa de soluţionare a recursurilor revine instanţelor imediat superioare, respectiv curţilor de apel.

17. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.

18. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

19. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.

20. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.

21. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

22. Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

23. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 908/2017 din 11 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2018.