Cassation appeal regarding transport damages declined for lack of jurisdiction and referred to Court of Appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (Inalta Curte de Casatie si Justitie) declined material jurisdiction, declaring itself incompetent and referring the appeal to the Ploiesti Court of Appeal, leaving the lower appellate decision in force pending that court's review. The dispute arose from a civil action for unpaid transport damages and interest, where the defendant company sought to overturn a final judgment at the Supreme Court level. The decisive legal basis was the interpretation of Constitutional Court Decision No. 369/2017, which struck down the provision barring cassation appeals for claims under 1,000,000 RON, but the Supreme Court determined this constitutional ruling applied only to cases originating in tribunals. Since the case in question originated in a district court (judiciary) due to its value being below 200,000 RON, the relevant procedural rules under the Civil Procedure Code assigned the competence to hear the cassation appeal to the court of appeal (the hierarchically superior instance to the tribunal), not the Supreme Court, which holds general cassation competence only for cases originating in tribunals.
Legislator headnote
AI generatedart. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ; Cassation appeal regarding transport damages declined for lack of jurisdiction and referred to Court of Appeal: The dispute arose from a civil action for unpaid transport damages and interest, where the defendant company sought to overturn a final judgment at the Supreme Court level. The decisive legal basis was the interpretation of Constitutional Court Decision No. 369/2017, which struck down the provision barring cassation appeals for claims under 1,000,000 RON, but the Supreme Court determined this constitutional ruling applied only to cases originating in tribunals. Since the case in question originated in a district court (judiciary) due to its value being below 200,000 RON, the relevant procedural rules under the Civil Procedure Code assigned the competence to hear the cassation appeal to the court of appeal (the hierarchically superior instance to the tribunal), not the Supreme Court, which holds general cassation competence only for cases originating in tribunals.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the exception of lack of material jurisdiction and declining competence to the Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 mai 2018
Asupra recursului de faţă;
A. Obiectul cererii introductive.
1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Judecătoriei Piteşti, la data de 18.12.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. MĂRĂCINENI a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. SĂLIŞTE, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 54.315,52 RON, reprezentând despăgubiri litigii transport daune interese conform facturii fiscale seria x nr. x/11.12.2013 şi facturii fiscale seria x nr. x/07.08.2013, confirmate la plată prin extrasul de cont nr. 47/31.12.2013, plus dobânda cu actualizarea creanţei în funcţie de indicele de inflaţie, începând cu data scadenţei facturilor şi până la achitarea efectivă a debitului; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.
La data de 09.04.2015 s-a depus, de către pârâta S.C. B. S.R.L. Sălişte, întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a S.C. C. S.A. BUCUREŞTI.
La data de 31.08.2015 reclamanta a depus o cerere de chemare în garanţie a intervenientei S.C. D. S.A. Mioveni, prin care a solicitat instanţei să dispună obligarea chematului în garanţie S.C. D. S.A. la plata sumei de 315,52 RON, reprezentând despăgubiri litigii transport daune interese conform facturi fiscale nr. x/04.12.2013 şi seria x nr. xID/18.07.2013, plus dobândă, cu actualizarea creanţei în funcţie de indicele de inflaţie, începând cu data scadentei facturilor şi până la achitarea efectivă a debitului, în cazul în care instanţa nu îl va obliga pe pârâtul S.C. B. S.R.L. să o despăgubească cu această sumă de 54.315,52 RON plus dobândă, cu actualizarea creanţei în funcţie de indicele de inflaţie, începând cu data scadenţei facturilor şi până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
B. Hotărârea primei instanţe.
2. Prin sentinţa civilă nr. 3784/2016 de la 27 aprilie 2016 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia Civilă, în dosar nr. x/2014, s-a respins cererea de repunere pe rol.
S-a respins cererea expertei de majorare a onorariului.
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Piteşti, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S..R.L. Sălişte, interveniente - chemate în garanţie fiind: C. S.A. Bucureşti; D. S.A. Mioveni.
S-au respins cererile de chemare în garanţie.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 54.315,52 RON, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, reprezentând contravaloare prejudiciu, către reclamantă.
A fost obligată pârâta la plata dobânzii legale aplicabilă la debitul de mai sus de la data de 18.12.2014 şi până la plata efectivă, către reclamantă
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de numai 4.000 RON, către reclamantă.
Prin sentinţa civilă nr. 6797/2016 de la 16 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Piteşti s-au respins cererile de îndreptare eroare materială formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. MĂRĂCINENI, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. SĂLIŞTE, interveniente - chemate în garanţie fiind: C. S.A. Bucureşti; D. S.A. Mioveni.
C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat pârâta S.C. B. S.R.L. SĂLIŞTE, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de intimata- reclamantă, cu cheltuieli de judecată, respectiv, taxa judiciară de timbru; în cazul în care instanţa va considera că acţiunea intimatei- reclamante este întemeiată şi pârâta va cădea în pretenţii, a solicitat obligarea intervenientei S.C. C. S.A. la plata sumelor pe care reclamanta le revendică.
D. Hotărârea instanţei de apel.
4. Prin decizia civilă nr. 3062/2017 din 18 octombrie 2017 a Tribunalului Argeş, secţia Civilă, a fost respins apelul formulat de apelanta- pârâtă S.C. B. S.R.L. SĂLIŞTE împotriva sentinţei civile nr. 3784/27.04.2016 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. MĂRĂCINENI şi intimaţii - intervenienţi S.C. C. S.A. BUCUREŞTI şi S.C. D. S.A. MIOVENI, ca nefondat.
S-a admis, în parte, cererea intimatei- reclamante, privind cheltuielile de judecată, şi a fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cheltuieli de judecată.
E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.
5. Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. SĂLIŞTE, iar cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Tribunalul Argeş- prin adresa emisă la 15.02.2018 şi înregistrată la Înalta Curte sub nr. x/16.02.2018.
F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
6. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Piteşti.
7. După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
8. Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
9. Prin urmare, decizia Curţii Constituţionale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii şi referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
10. Rezultă că sintagma declarată neconstituţională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică cele care pornesc în primă instanţă de la tribunale.
11. De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. Conţinutul acestui paragraf este următorul:
"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie".
12. Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituţională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puţin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi că doar anumite recursuri ajung să fie soluţionate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
13. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, în primă instanţă, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanţe au competenţa în primă instanţă.
14. În ce priveşte criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluţionate de către judecătorii, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, aceasta însemnând că, în ce priveşte criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalelor.
15. Coroborând aceste dispoziţii legale cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât şi în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depăşesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.
16. În altă ordine de idei, se poate reţine că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 şi 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului şi hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competenţa de soluţionare a recursurilor revine instanţelor imediat superioare, respectiv curţilor de apel.
17. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.
18. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
19. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.
20. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
21. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
22. Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.
23. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. SĂLIŞTE împotriva deciziei civile nr. 3062/2017 din 18 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2018.