Annulment of cassation appeal for failure to structure arguments within statutory grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 16 mai 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1646 din 28 septembrie 2016, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi a respins contestaţia în anulare declarată de reclamantă împotriva încheierii de anulare pronunţată la data de 04.03.2014 în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A..

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 21 februarie 2017, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării cauzei, constatându-se lipsa părţilor.

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 21 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurent.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

Criticile din cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 21 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 21 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2018.