Labor conflict appeal inadmissible at cassation: final judgment at first-instance appeal level precludes extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 16 mai 2018

Deliberând în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti, sub nr. x/2016 din 02.02.2016, reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 9, Oneşti, judeţul Bacău, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., a solicitat să se constate, că pârâta A. a avut calitatea de administrator în Asociaţia de Proprietari nr. 9 Oneşti până în anul 2011.

Prin sentinţa civilă nr. 1472 din 24.05.2016 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. x/2016, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată în prezenta cauză în favoarea Tribunalului Bacău, în temeiul art. art. 95 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 269 alin. (1) Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău, secţia I civilă data de 04.07.2016, cu acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1015/2016 din 26.10.2016 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă şi în consecinţă a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea reclamantei.

Împotriva sentinţei civile nr. 1015 din 26.10.2016 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă reclamanta a declarat apel, prin care a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul că pârâta A. a deţinut funcţia de administrator al asociaţiei.

Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă prin decizia nr. 561 din 19.06.2017 a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 9, Oneşti, judeţul Bacău în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi A. şi B..

A fost obligată apelanta să plătească intimatei - pârâte A. suma de 350 RON reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei A. suma de 300 RON cheltuieli de judecată şi 600 RON cheltuieli de judecată pârâtului B..

Împotriva deciziei nr. 561 din 19.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea de la 16 mai 2018, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speţă, reclamanta a formulat o acţiune prin care a solicitat să se constate că pârâta A. a avut încheiat un contract de muncă, în care a fost menţionată calitatea de casier, deşi, în fapt aceasta a avut calitatea de administrator - casier. Or, în cauză este necesar a se stabili adevărata natură a raporturilor de muncă ale pârâtei A. în scopul recuperării prejudiciilor aduse reclamantei.

Prin urmare, în speţă este vorba de un raport juridic de muncă, ipoteză în care decizia recurată este supusă numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, republicat, astfel cum a fost modificat de art. XX din Legea nr. 2/2013, prevede că judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii, iar conform art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, astfel cum a fost modificat prin art. XXI din Legea nr. 2/2013, stabileşte că tribunalul este instanţa care soluţionează conflictele individuale de muncă în primă instanţă.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Aşa fiind, în litigiile de muncă, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Conform art. 453 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 150 RON către intimata-pârâtă A., reprezentând onorariu de avocat, dovedită cu chitanţa aflată la dosarul cauzei, depusă în original, la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. 9, împotriva deciziei nr. 561 din 19 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia i Civilă.

Obligă recurenta să plătească intimatei-pârâte A. suma de 150 RON cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 16 mai 2018.