Competence conflict between execution and appellate courts over classification of objection to debt calculation as execution objection rather than title challenge

Şedinţa publică din data de 16 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti contestatoarea A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul B. anularea parţială a actelor de executare din dosarul nr. x/2017 al BEJ C. în privinţa cuantumului debitului datorat.

Prin sentinţa civilă nr. 13997/13.12.2017 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, reţinându-se că în speţă a fost promovată o contestaţie la titlu împotriva deciziei civile nr. 571/27.04.2016 a acestei instanţe, decizie prin care a fost admis apelul declarat şi schimbată în parte sentinţa civilă nr. 10772/30.09.2015 a Judecătoriei Iaşi, constatându-se că prin criticile expuse în susţinerea contestaţiei contestatoarea pune în discuţie atât întinderea aplicării titlurilor executorii sub aspectul perioadei pentru care este datorat debitul dar şi sub aspectul naturii creanţei de recuperat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2018, iar la termenul de judecată din data de 28.03.2018 a fost invocată din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, excepţie care a fost admisă pentru următoarele considerente:

Instanţa a reţinut că faţă de motivele indicate în contestaţia la executare formulată de A. S.A., aceasta nu poate fi calificată drept o contestaţie la titlu împotriva deciziei civile nr. 571/27.04.2016 a Tribunalului Iaşi deoarece contestaţia vizează strict modul de calcul al debitului ce face obiectul procedurii execuţionale în dosarul nr. x/2017 al BEJ C., debit care nu priveşte dobânda curentă achitată de intimatul B. în baza clauzei prevăzute de art. 5 din convenţia de credit încheiată pe părţi, supusă analizei caracterului abuziv în dosarul nr. x/2014, având în vedere că executarea silită a fost încuviinţată şi se desfăşoară strict pentru recuperarea sumelor încasate de contestatoare cu titlu de comision de risc.

Referitor la acest comision prin decizia civilă nr. 571/2016 a Tribunalului Iaşi a fost menţinută soluţia dispusă de primă instanţă privind constatarea caracterului abuziv, fără a fi pronunţată o dispoziţie de natură a ridica în faza de executare chestiuni referitoare la lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, contestatoarea precizând la termenul de judecată din 13.12.2017 că a dedus judecăţii o contestaţie la executare propriu-zisă.

În consecinţă, reţinând că nu a fost promovată o contestaţie prin care se urmăreşte lămurirea sau clarificarea dispozitivului deciziei civilei nr. 571/2016 a Tribunalului Iaşi, ci o contestaţie la executare silită propriu-zisă care potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. se introduce la instanţa de executare, Tribunalul, raportat la prevederile 129 alin. (2) pct. 2, 132 alin. (2) C. proc. civ. a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, în baza art. 133, 135 C. proc. civ. a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, sub aspectul determinării competenţei teritoriale în raport de obiectul cererii, aplicabile sunt dispoziţiile art. 714 alin. (1) Noul C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., renumerotat, astfel cum textul a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 138/2014.

Potrivit acestor texte de lege, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Se constată că art. 714 alin. (1) C. proc. civ. statuează regula potrivit căreia contestaţia la executare se soluţionează de instanţa de executare, alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi text, reglementând anumite derogări, fie în raport cu forma de executare aleasă de creditor alin. (2), fie în funcţie de forma contestaţiei la executare, anume dacă se formulează o contestaţie la titlu alin. (3).

Cum în speţă nu s-a formulat o contestaţie la titlu, ci o contestaţie la executare propriu-zisă astfel cum în mod expres a precizat contestatoarea, rezultă că derogarea prevăzută la art. 714 alin. (3) C. proc. civ. nu este incidentă.

În consecinţă, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziţie derogatorie de la criteriul stabilit prin această normă rezultă că instanţa de executare, în speţă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, este instanţa competentă să soluţioneze cauza, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2018.