Football transfer fee claim: appeal granted, suspension order quashed and case remanded for continuation.

Şedinţa publică din data de 16 mai 2018

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 26 august 2013 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe aceasta la plata sumei echivalente a procentului de 25% din indemnizaţia de transfer încasată de pârâtă de la clubul de fotbal german C., ca urmare a transferului jucătorului de fotbal D., la plata dobânzilor legale calculate asupra sumei datorate, începând de la data înregistrării cererii şi până la achitarea integrală a debitului principal, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3140/2013 de la 18 noiembrie 2013, Tribunalul Specializat Cluj a declinat competenţa materială a soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, apreciind că litigiul este unul civil.

Prin sentinţa civilă nr. 62/2014 de la 05 februarie 2014, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a declinat în favoarea Tribunalului Specializat Cluj competenţa soluţionării cauzei, reţinând faptul că litigiul dedus judecăţii este unul între profesionişti.

Prin sentinţa civilă nr. 29/F/2014 de la 13 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În data de 25 martie 2014, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Specializat Cluj sub nr. x/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 2939/2014 din 10 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A.. A fost admisă acţiunea formulată de către reclamant, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.630.490,62 RON, despăgubiri, cu dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data de 26 august 2013 şi până la achitarea ei integrală.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.A. - în insolvenţă - a declarat apel, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, care, având în vedere cererea de suspendare facultativă formulată de apelantă, prin încheierea din şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2015, a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015, aflat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Curtea a reţinut că, în litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2015, soluţia ce urmează a fi pronunţată este de natură să influenţeze în mod hotărâtor soluţia ce avea să fie dată în cauză, în contextul în care se pune în discuţie însăşi valabilitatea actului juridic ce a stat la baza pretenţiilor formulare în acest dosar de către reclamantă.

La data de 03 februarie 2017, apelanta- B. S.A. - în insolvenţă - a formulat cerere de repunere pe rol a apelului.

Prin încheierea din şedinţă publică din data de 28 februarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins cererea de repunere pe rol, menţinând suspendarea judecării apelului până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2015, aflate pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., motivat de faptul că dosarul faţă de care s-a dispus suspendarea nu a fost soluţionat definitiv şi că încheierea pronunţată la data de 17 noiembrie 2015 are caracter interlocutoriu şi aceasta nu a fost atacată pe cale separată.

Pârâta B. S.A. - în reorganizare - prin administrator special E. a declarat recurs împotriva încheierilor de şedinţă de la 17 noiembrie 2015 şi respectiv 28 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Recurenta a solicitat, în principal, casarea încheierii din data de 28 februarie 2017 şi admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei, iar în subsidiar, casarea încheierii din data de 17 noiembrie 2015 şi respingerea cererii de suspendare a judecăţii.

În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esenţă, că soluţia Curţii de Apel Cluj de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei este criticabilă din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., întrucât a fost dată cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Potrivit art. 175 alin. (1) din acelaşi cod, "actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia."

Vătămarea recurentei rezidă din blocarea accesului la justiţie, întrucât în ambele dosare s-a suspendat judecarea cauzelor din pricina existentei celuilalt dosar. Existenţa dosarului prezent a atras suspendarea dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj. Obiectul acelui dosar este judecarea cererii recurentei de constatare a nulităţii contractelor în temeiul cărora reclamanta din acest dosar solicită pretenţii. Reluarea judecării acelui dosar a fost respinsă în mod definitiv, instanţele implicate dispunând că dosarul de faţă este cel care trebuie judecat cu prioritate.

Ca urmare, este lezat dreptul recurentei de a avea acces efectiv la justiţie, întrucât pe de o parte aceasta nu poate dovedi şi obţine în dosarul nr. x/2015 anularea contractelor pe care se întemeiază acţiunea ce face obiectul prezentului dosar şi nu poate dovedi netemeinicia pretenţiilor reclamantei.

Încheierea de şedinţă de la 28 februarie 2017 este nelegală.

Prin această încheiere, Curtea de Apel Cluj a reţinut că încheierea de şedinţă de la 17 noiembrie 2015 are caracter interlocutoriu, că nu a fost atacată pe cale separată şi că subzistă motivele suspendării.

Doctrina a exprimat opinia că în cazul suspendării facultative, încheierea pronunţată are caracter preparatoriu, din moment ce instanţa poate reveni asupra suspendării, desigur, dacă sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 413 alin. (3) din noul C. proc. civ.

Pe de altă parte, nu se poate interpreta că instanţele pot înfrânge caracterul interlocutoriu al unei încheieri şi să revină asupra unei măsuri dispuse doar în două situaţii, iar într-o situaţie atipică, cum e cea din prezenta speţă, nu s-ar permite revenirea pentru că legea nu prevede.

Art. 5 alin. (2) din noul C. proc. civ. stabileşte că "niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă".

Dacă legea permite instanţei să revină asupra suspendării atunci când se constată conduita culpabilă a părţii care a cerut suspendarea sau când urmărirea penală trenează mai mult de un an, cu atât mai mult trebuie recunoscută posibilitatea de a se reveni asupra suspendării când partea care a cerut-o face toate diligentele posibile pentru reluarea judecării.

Nu era necesară din punct de vedere legal atacarea cu recurs a încheierii de şedinţă de la data de 17 noiembrie 2015 de suspendare a judecării. Instanţa de fond avea posibilitatea de a dispune reluarea judecării, constatând impasul procedural invocat din faţa sa.

Pe de altă parte, la momentul formulării cererii de repunere pe rol, atacarea cu recurs a încheierii de şedinţă de la data de 17 noiembrie 2015 ar fi fost ineficientă, întrucât recurenta a fost cea care a solicitat suspendarea judecării (ar fi atacat soluţia de admitere a propriei cereri).

Odată cu epuizarea tuturor posibilităţilor procedurale de repunere pe rol a dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj, împrejurările de la momentul pronunţării încheierii de şedinţă de la 17 noiembrie 2015 s-au modificat.

Rezultatul acestor modificări este că judecarea celor două dosare s-a suspendat reciproc şi corelativ, până la soluţionarea lor definitivă.

Aşadar, nu se poate susţine ca împrejurările care au justificat suspendarea la momentul pronunţării încheierii de la 17 noiembrie 2015 se menţin întocmai până la data pronunţării încheierii.

Este, deci, necesară analiza tuturor normelor procedurale care au incidenţă în cauză, inclusiv a normelor constituţionale şi a celor europene referitoare la liberul acces la justiţie, pentru a depăşi opreliştea ce ar putea fi generată de o viziune strictă asupra legii.

Încheierea de şedinţă de la data de 17 noiembrie 2015 apare ca fiind nelegală, ca urmare a deciziei civile nr. 371 din 27 septembrie 2016 a Curţii de Apel Cluj.

La momentul la care recurenta a formulat cererea de suspendare în prezentul dosar nu putea fi previzibil faptul că se va dispune suspendarea din oficiu şi în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj.

În condiţiile in care suspendarea judecării dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 371 din 27 septembrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, singura variantă legal posibilă este reluarea judecăţii în prezentul dosar.

Raportat la decizia invocată, măsura suspendării judecăţii în prezentul dosar apare ca fiind nelegală, întrucât nu mai este justificată de existenţa unei cauze pendinte în care se dezbate un drept strâns legat de obiectul prezentului dosar.

În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 din noul C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Recurenta a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07 martie 2018, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 16 mai 2018.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat împotriva încheierii din 28 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă este fondat, raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 5 din noul C. proc. civ., pentru considerentele care urmează:

Conform dispoziţiilor art. 413 din noul C. proc. civ., "(1) Instanţa poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;

2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;

3. în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

(3) Cu toate acestea, instanţa poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză."

Raportat la dispoziţiile legale mai sus enunţate, reiese că unul din cazurile de suspendare facultativă, suspendare care este lăsată la aprecierea instanţei de judecată, operează în cazul în care dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Raţiunea instituirii acestui caz de suspendare facultativă constă în existenţa unor chestiuni prejudiciale, a căror soluţionare poate avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţionării cauzei.

Condiţia, pentru ca instanţa de judecată să poată dispune suspendarea facultativă în situaţia mai sus arătată, este aceea ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte judecăţi în curs de desfăşurare.

Înalta Curte constată că, prin încheierea din şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a suspendat judecata apelului declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2939/2014 din 10 noiembrie 2014, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015, aflat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

La data de 03 februarie 2017, apelanta-pârâtă B. S.A. - în insolvenţă - a formulat cerere de repunere pe rol a apelului.

Prin încheierea din şedinţă publică din data de 28 februarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins cererea de repunere pe rol, menţinând suspendarea judecării apelului până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2015, aflate pe rolul Tribunalului Specializat Cluj.

Or, în cauză, în condiţiile în care, prin încheierea din 23 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Specializat Cluj a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi a menţinut măsura suspendării cauzei, până la soluţionarea dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Cluj, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte judecăţi în curs de desfăşurare.

Raportat la aceste considerente, soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol a apelului este nelegală.

Recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă este nefondat, în condiţiile în care prin această încheiere cererea de suspendare facultativă formulată chiar de către apelanta-pârâtă a fost admisă, raportat la situaţia procesuală existentă la momentul respectiv.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 28 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii. Recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2015, pronunţate de aceeaşi instanţă, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 28 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Casează încheierea din 28 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Trimite cauza Curţii de Cluj, secţia a II-a civilă, în vederea continuării judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2018.