Construction contract dispute dismissed as unstampable for failure to pay mandatory judicial tax prior to appeal hearing

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 274/C/2017-A din 21 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au fost admise apelurile declarate de apelantele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 347 din 4 iulie 2013, pronunţate de Tribunalul Bihor, care a fost anulată în totalitate, cu păstrarea procedurii urmate până la data de 20.06.2013, a fost reţinută cauza spre judecare în apel, iar în urma evocării fondului cauzei, s-a dispus:

A fost admisă acţiunea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 363.860,64 RON, reprezentând contravaloare lucrare şi suma de 70.633 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de penalităţi de întârziere.

A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională S.C. B. S.A. şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta reconvenţională S.C. A. S.A. să plătească reclamantei reconvenţionale suma de 70.633 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de penalităţi de întârziere. A fost respins restul pretenţiilor. Au fost compensate cheltuielile de judecată solicitate de către părţi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A., în esenţă pentru următoarele motive:

Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, instanţa de apel, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

Aprecierea instanţei în sensul că nerespectarea dispoziţiilor imperative privind publicitatea şedinţei de judecată atrage nulitatea hotărârii pronunţate de către prima instanţă, motiv pentru care curtea a constatat fondat motivul de apel invocat de către apelanta-reclamantă principală, dispunând anularea sentinţei şi reţinerea cauzei spre judecare, este greşită, în speţă nefiind vorba de o vătămare suferită de partea care a invocat-o, care să atragă nulitatea absolută a hotărârii instanţei de fond, ci doar nulitatea relativă, iar în speţă nu a fost dovedită o vătămare a părţii care să atragă după sine anularea hotărârii apelate.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond nu a ţinut cont de actul juridic dedus judecăţii.

Instanţa de apel nu a făcut o distincţie după natura şi obiectul contractului dedus judecăţii şi, mai ales, nu a dat relevanţă clauzelor specifice ale acestuia, ignorând faptul că toate efectele acestuia sunt reglementate după regulile aplicabile unui contract de execuţie de lucrări, fiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ., deoarece această rezolvare reprezintă o schimbare a naturii şi conţinutului actului juridic, implicit a efectelor sale, care a avut ca rezultat ignorarea voinţei reale a părţilor şi, nu în ultimul rând, aplicarea greşită a legii.

Instanţa de apel nu a avut în vedere că în speţă sunt îndeplinite condiţiile excepţiei de neexecutare a contractului.

Instanţa de apel trebuia să respecte regulile de interpretare a contractului dintre părţi.

Referitor la capătul de cerere vizând modificarea considerentelor care au stat la baza admiterii apelului S.C. B. S.A., dispozitivul de admitere al apelului este fondat şi legal, însă nu şi considerentele care au stat la baza acestuia, instanţa de apel reţinând motive contradictorii, în raport cu cele reţinute la analiza apelului promovat de intimata S.C. A. S.A., interpretând actul dedus judecaţii şi schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 din C. proc. civ.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii sau motive de recurs, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:

Deşi recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. a fost citată cu menţiunea timbrării cererii în cuantum de 3.981 RON şi 5 RON timbru judiciar, acesta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.

Este de reţinut că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil şi accesul la justiţie, că dreptul la justiţie nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 31 ianuarie 2018, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi să dispună anularea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 274/C/2017-A din 21 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2018.