Inadmissibility of appeal against appellate rejection of arbitral award annulment under Article 613(4) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 15 mai 2018

Din examinarea actelor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.01.2017, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâta S.C A. S.R.L. a formulat cerere de anulare a hotărârii arbitrale nr. 19/17.03.2016.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 19/17.03.2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Sănătate, Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciştilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta CASMB la plata sumei de 160.200,95 RON reprezentând contravaloarea unui număr de 35 prescripţii medicale eliberate de A. S.R.L., asiguraţilor CASMB, de către medicii aflaţi în relaţie contractuală cu CASMB, în baza Contractului nr. x/2014 de furnizare de medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate încheiat cu CASMB.

În drept, au fost invocate prevederile art. 608 lit. h) C. proc. civ.

2. Prin încheierea din 7 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale în cauză şi a trimis dosarul la o secţie civilă a aceleiaşi instanţe, reţinându-se natura civilă a cauzei.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub dosarul nr. x/2017.

Prin decizia nr. 84F/2017 din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 19 din 17 martie 2016 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Sănătate formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L..

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în principal că nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) noul C. proc. civ., hotărârea arbitrală realizând o corectă interpretare a dispoziţiilor legale şi contractuale incidente, iar raţionamentul legal expus de comisia de arbitraj este unul judicios, tribunalul arbitral realizându-şi obligaţia de a spune dreptul într-o manieră care nu conturează nicio încălcare a ordinii publice, a bunelor moravuri şi a dispoziţiilor imperative ale legii.

Referitor la presupusa nulitate decurgând din nerespectarea termenului de redactare a hotărârii arbitrale, critică invocată cu ocazia dezbaterilor şi nedezvoltată în cuprinsul cererii în anulare, s-a reţinut că în cuprinsul cererii scrise s-a invocat ca temei de drept şi art. 40 lit. g) din Regulamentul privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj, fără a fi argumentată vreo încălcare a acestei norme, al cărei conţinut nu face altceva decât să reia cazul actualmente prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) noul C. proc. civ.

În realitate, hotărârea arbitrală ar putea fi desfiinţată dacă hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deşi cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de acord cu continuarea judecăţii, potrivit art. 568 alin. (1) şi (2), potrivit art. 608 alin. (1) lit. e) noul C. proc. civ., dar acest caz nici nu a fost invocat în termen, nici nu s-au dovedit condiţiile cumulative prevăzute pentru a fi operant. Reclamanta, invocând la termenul de dezbateri art. 40 lit. c) din Regulament ("hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului") critică de fapt o depăşire a termenului de redactare, care însă nu atrage decăderea, întrucât nu priveşte un drept, ci o obligaţie a instanţei arbitrale, şi nici nulitatea hotărârii arbitrale, neexistând un caz din care să rezulte o atare sancţiune (nici din aplicarea dreptului comun, fiind notoriu că şi hotărârile judecătoreşti redactate peste termen nu sunt nevalabile din acest motiv). Oricum acest motiv a fost tardiv invocat, nefiind dezvoltat în cererea depusă în termen.

4. Împotriva deciziei nr. 84F/2017 din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, respectiv instanţa a constatat că pârâta şi-a respectat toate obligaţiile ce-i incumbau potrivit contractului cu CASMB şi nu a ţinut seama de prevederile Legii nr. 95/2006.

Totodată, instanţa nu a ţinut seama de prevederile dispoziţiilor legale în vigoare la momentul derulării contractului, respectiv de Ordinul MS/CNAS nr. 619/360 din 30 mai 2014 pentru aprobarea Normelor de aplicare în anul 2014 a H.G. nr. 400/2014, fiind încălcate prevederile cuprinse în Anexa 36 la Ordinul comun MS/CNAS.

Instanţa în mod eronat a constatat că au existat vicii de ordin formal iar nu de fond, opinia recurentei-reclamante fiind că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile prevăzute la art. 7 din contractul nr. x/2014.

S-a mai susţinut că, instanţa nu a ţinut cont de prevederile legale incidente şi nici de cele prevăzute în Anexa 2 din Normele metodologice privind utilizarea şi modul de completare a formularului de prescripţie medicală electronică pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu.

5. La dosar nu s-a depus întâmpinare.

6. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 februarie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Ulterior, s-a acordat termen de judecată la data de 15 mai 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

7. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţine următoarele:

Prealabil, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a legii aplicabile hotărârilor, în contextul în care art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017, în sensul că "Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este suspusă recursului.".

Dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. stabilesc că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care a început procesul.

Din norma legală enunţată rezultă că hotărârile sunt supuse, sub aspectul căilor de atac, motivelor şi termenelor, legii în vigoare la data la care a început procesul, relevantă fiind data înregistrării la instanţă a cererii de chemare în judecată, iar nu legii în vigoare la data pronunţării sale.

În aceste condiţii, litigiului de faţă, pornit anterior datei publicării Legii nr. 17/2017 în Monitorul Oficial nr. 196/21.03.2017, respectiv la data de 11 ianuarie 2017, nu i se aplică nouă reglementare a art. 613 alin. (4) C. proc. civ., soluţia ce urmează a fi arătată în continuare fiind bazată pe argumentele din vechea reglementare.

Astfel, prezentul recurs are ca obiect o hotărâre, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 84F/2017 din 13 iunie 2017, a respins ca neîntemeiată acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 19 din 17 martie 2016 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Sănătate formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L..

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (1) C. proc. civ., "Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă", iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală …".

Prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ. stabilesc că, "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Per a contrario, hotărârile prin care a fost respinsă acţiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs.

În raport de prevederile legale evocate, se apreciază că hotărârea instanţei, respectiv decizia nr. 84F/2017 din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare, ca neîntemeiată, nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.

În speţă, instanţa de control judecătoresc arbitral a dat o calificare greşită căii de atac şi posibilităţii exercitării acesteia, statuând, în mod greşit, posibilitatea atacării cu recurs a sentinţei astfel pronunţate.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Prin urmare, având în vedere, pe de o parte, că acţiunea pendinte este o acţiune în anulare sentinţă arbitrală, de natura celei enumerate la art. 608 Noul C. proc. civ., iar, pe de altă parte - prin sentinţa pronunţată, s-a respins acţiunea în anulare, ca neîntemeiată, nefiind, deci, o hotărâre pronunţată potrivit art. 613 alin. (3) C. proc. civ., se apreciază că decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 84 din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 84 din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2018.