Cassation inadmissibility for civil claims below the 1,000,000 RON threshold due to temporal validity of statutory limits.

Şedinţa publică din data de 15 mai 2018

Din examinarea actelor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 29 decembrie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând să fie obligaţi în solidar la plata următoarelor sume de banii: 106.200 RON, 18.000 euro echivalentul în RON la data plăţii, respectiv 81.534,6 RON, reprezentând despăgubiri materiale, 47.976 euro echivalent în RON la data plăţii, respectiv 21.7316,88 RON, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului proprietatea sa din oraşul Ştefăneşti, judeţul Argeş.

2. Prin încheierea din data de 10 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2015.1, reclamantului i s-a acordat ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru la suma 2.400 RON, eşalonată în patru rate lunare de câte 600 RON fiecare, începând cu luna mai 2016.

Prin încheierea din data 10 octombrie 2016, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

3. Prin sentinţa civilă nr. 453/2016 din 14 noiembrie 2016, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B. şi C..

A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi s-a constatat ca fiind prescris dreptul la acţiune al reclamantului A. în temeiul răspunderii civile delictuale.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâţilor suma de 700 RON cheltuieli de judecată.

4. Împotriva sentinţei civile nr. 453/2016 din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, reclamantul A. a declarat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti.

Prin decizia civilă nr. 1629/2017 din 24 mai 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă s-a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 453 din 14 noiembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Argeş, fiind anulată în parte sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

Totodată, a fost respins ca nefondat apelul incident formulat de pârâţii B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

5. Împotriva deciziei civile nr. 1629/2017 din 24 mai 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pârâţii B. şi C. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea căruia au arătat în principal că instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi art. 22 alin. (1) C. proc. pen.

6. Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

Referitor la inadmisibilitatea recursului s-a susţinut că hotărârea ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunţată la data de 24 mai 2017, anterior datei publicării în Monitorul Oficial, respectiv 20 iulie 2017, a deciziei nr. 369/2017 pronunţată de Curtea Constituţională prin care s-a eliminat pragul valoric de 1.000.000 RON statuat de legiuitor prin dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Pe fondul recursului s-a arătat că nu poate fi reţinută o greşită aplicare a unor norme de drept material, instanţa de apel soluţionând în mod legal şi temeinic cauza.

7. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 februarie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Ulterior, s-a acordat termen de judecată la data de 15 mai 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

8. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţinând următoarele:

Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluţia inadmisibilităţii recursului promovat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, decizie în cadrul căreia s-a statuat la paragraful 32 faptul că "urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.".

Astfel, având în vedere că decizia împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs a fost pronunţată la data de 24 mai 2017, anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, respectiv 20 iulie 2017, şi că pragul valoric al cererilor evaluabile în bani pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi supusă recursului era statuat de legiuitor la suma de 1.000.000 RON inclusiv, recursul pârâţilor B. şi C. apare ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai în apelului.

Conform prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În cauză, în raport cu prevederile art. 98 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi actele de la dosar, se observă că valoarea obiectului cererii este situată sub pragul valoric de 1.000.000 RON prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului unicităţii căii de atac reglementat de art. 460 alin. (1) din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1629 din 24 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1629 din 24 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2018.